Despre simpatica şi frumoasa Analia Selis am aflat mai multe din internet. Este originară din Tucuman – Argentina, şi este căsătorită cu muzicianul Răzvan Suma. Născută în zodia Taurului, Analia mărturiseşte despre ea că este foarte sinceră, sentimentală şi fericită, stare despre care spune că este o obligatorie.

A absolvit Facultatea de Arte Muzicale din San Miguel, Argentina.

Tânăra interpretă doreşte să convingă publicul că muzica este cel mai frumos mod de a exprima sentimentele pure şi curate pe care le simţim faţă de cei dragi. Mesajul pe care îl transmite Analia este cel de iubire faţă de tot ce este în jur. Ea s-a inspirat atât din cultura şi tradiţiile Argentinei, dar s-a lăsat şi influenţată de două regretate cântăreţe – argentinianca Mercedes Sosa şi brazilianca Elib Regina.

Cântecele Analiei sunt fie creaţii proprii, fie adaptări tradiţionale în ritmuri de rumba şi bolero. În compunerea ritmului muzical şi a versurilor, Analia se inspiră din sentimentele sale faţă de ţară, familie, prieteni, iubire.

Deşi, este conştientă că a venit cu un stil nou pentru România, Analia este încrezătoare în succesul său, deoarece mizează pe originalitate şi – trebuie să recunoaştem – este o apariţie fermecătoare.

Pe lângă activitatea muzicală, Analia este pasionată de studiul limbilor străine; a urmat cursuri de limba germană şi franceză în cadrul prestigioasei instituţii de învăţământ Harvard şi a învăţat limba italiană în Argentina, la Facultatea „Dante Alighieri”, dar cea mai mare dorinţă a ei este de a face cunoscut ritmul pur latino-american. Idealul sau este ca, prin intermediul muzicii sale, să vadă publicul fericit.

Analia este frumoasă, simpatică şi tare prietenoasă. În timpul cât am stat de vorbă cu ea, am înţeles că-şi iubeşte foarte mult fetiţa, soţul şi muzica. Tot ce face este din inimă şi pune mult suflet pentru a dărui dragoste celor din jur.

 – De unde pasiunea pentru muzică, dragă Analia?

– De mică, de la mama. Ea nu este muzician, dar şi-a dat seama de potenţialul meu. De mică îmi plăcea să cânt, şi mama mi-a alimentat această pasiune. Ea m-a trimis să cânt în cor şi mai târziu la şcoala de muzică.

– Cum ai aflat de „Cerbul de aur”, şi cum te-ai decis să participi la acest concurs?

– Eram în România deja şi aveam trupă. Căutam pe internet festivaluri de muzică în România şi aşa am găsit „Cerbul de Aur”. Am scris, am trimis un demo şi am intrat în concurs.

– Te-ai gândit vreodată, înainte de a veni în România, că vei ajunge să te stabileşti aici?

– Nu. Acum nouă sau zece ani habar nu aveam că România va fi ţara unde mă voi stabili. După aceea l-am cunoscut pe Răzvan, am avut o presimţire că voi veni, dar în niciun caz că va fi aşa de frumos.

– Cum te-ai hotărât totuşi să rămâi? Care au fost argumentele care te-au determinat să faci acest gest?

– Dragostea, muzica, ce am construit aici, prietenii, şi de puţin timp Noa. Cele mai mari motive de a rămâne aici sunt Răzvan şi Noa.

– Ai ajuns acum să spui că şi în România eşti acasă?

– Da, dar acasă e şi în Argentina, şi mai nou un pic şi în Spania, unde e familia mea.

– Diferă muzica de la noi de cea din Argentina?

– Da, însă, chiar dacă diferă muzica folclorică, atât a noastră cât şi a voastră, între ele există o similitudine: se cântă cu sufletul.

– Îţi compui tu muzica? Te inspiri din muzica argentiniană, sau mai nou din cea românească?

– Da, îmi compun muzica şi mă inspir din muzica argentiniană.

– Ai incercat să cânţi şi alte stiluri?

– Sigur, dar nu aşa de reuşit cum cânt muzica aceasta care mă reprezintă.

– Acum eşti mămică. S-a schimbat viaţa ta? Crezi că şi fetiţa te va impulsiona să scrii muzică pentru… copii?

– Da, viaţa mea s-a schimbat în bine, Noa este un frumos motiv ca sa fiu fericită. Deja compun

toată ziua cântecele pentru Noa, când ne jucăm, când îi dau lăptic, când mergem în parc, îi cânt foarte mult, improvizez tot felul de cântecele.

A consemnat

Adalbert GYURIS