La 10 iulie 1932 s-a născut, la Caransebeș, istoricul Liviu Groza.
Deși soarta i-a fost oarecum potrivnică, fiind nevoit să se dedice carierei militare, după terminarea claselor primare și a liceului din Caransebeș, Liviu Groza a rămas pasionat de istoria României. Dacă, la început, el a „cochetat” cu câteva cercetări arheologice, talentul său s-a îndreptat, mai apoi, spre studierea vieții ostășești, în special din zona sudică a Banatului.
De la început trebuie subliniată deosebita calitate cu care bunul Dumnezeu l-a înzestrat pe Liviu Groza – un deosebit talent în arta mânuirii condeiului. Sincer mărturisesc, simți o adevărată satisfacție să-i lecturezi opera. Un număr impresionant de titluri purtând semnătura sa, nu mai puţin de 56, au văzut lumina tiparului.
Problemele dezbătute au fost cercetate și finalizate cu o deosebită acuratețe, într-un stil ușor de lecturat, chiar și de cei neavizați, aranjate în fraze alese, melodioase, și însoțite de o ilustrație amplă, adecvată, de un adevărat artist al condeiului.
Tematica operelor domnului colonel oferă tuturor o paletă largă de preocupări, adunate în monografii despre orașul în care a locuit.
Dar Liviu Groza, prin scrierile sale, a mai reușit să facă cunoscute, în amănunțime, portretele unor remarcabile personalități militare, din diferite perioade de timp – mari generali români, în frunte cu Ioan Drăgălina, Traian Doda, Alexandru Guran, cu toții bănăţeni de origine.
Voi încerca să ofer o aleatorie trecere în revistă despre alte preocupări ale istoricului, preocupări „descifrate” cu acuratețe în numeroasele capitole ale cărților sale. Astfel, el descrie primele încercări literare ale cărturarilor caransebeșeni. De asemenea, mai găsim informații despre activitatea „Societății femeilor române”, despre „Reuniunea Română de Cântări și Muzică”, sau despre preocuparea și ajutorul dat de profesorul Constantin Daicoviciu la organizarea unui muzeu din această localitate.
Foarte interesante, cu sugestive descrieri ale obiectivelor, mai sunt relatările lui Liviu Groza despre casele cu blazoane, simboluri ornamentale și steme, ce înfrumusețează câteva edificii locale.
Dar Liviu Groza a mai posedat o mare calitate morală. A știut să scoată la lumină, din colbul uitării, și să se prezinte o serie de oameni valoroși, unii prea puțini cunoscuți. Oare câți dintre noi am auzit de locotenent-colonelul austriac Baron Pappila, care a înființat Batalionul bănățean de graniță în Imperiul Habsburgic, de activitatea lui Gheorghe Bona, care, după mărturia lui Liviu Groza, „a fost liantul ce a cimentat toate păturile sociale din oraș (este vorba la Caransebeș – n.n.) pentru realizarea României Mari”. Mă gândesc ce sentimente de adâncă recunoștință sufletească trebuie să fi avut pentru venerarea memoriei înaintașilor săi…
Terminând și Facultatea de istorie a Universității din Cluj, i-a fost deschisă calea spre cercetarea științifică a istoriei.
În același timp, a ținut prelegeri apreciate, la diverse sesiuni științifice, mese rotunde, a ținut numeroase conferințe, a dat interviuri la radio, televiziune și în jurnale.
Totodată, Liviu Groza a știut să se apropie de o serie întreagă de remarcabili istorici români, prinrtre care amintesc numele academicianului Constantin Daicoviciu, ale profesorilor universitari Radu Vulpe, Hadrian Daicoviciu ș.a. Tot Liviu Groza a fost, un timp, președintele „Societății istorice” din Caransebeș, societate pe care a înființat-o și a condus-o cu competență.
Pentru meritele deosebite privind ridicarea prestigiului orașului de pe malul râului Timiș, precum și al altor localități bănățene, el a fost recompensat cu înaltul titlu de „Cetățean de onoare” al respectivelor aşezări.
În întreaga activitate, s-a călăuzit după crezul său: ,,Am muncit toată viața ca să trăiesc și după moartea mea”.
Este înmormântat în Cimitirul Sfântul Ioan Botezătorul din Caransebeş, unde îşi dorm somnul de veci mari personalităţi ale culturii caransebeşene, bănăţene, şi nu numai. Ar mai fi multe de povestit, însă tot ce pot să mai spun este ca pe domnul colonel Liviu Groza Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Prof. dr. Maria GHERGUŢA
