Și încă un an de Sărbători… Un nou an în care ne-am pregătit cizmulițele de Moș Nicolae, străicuțele de pițărăi și ciorăpeii de Moș Crăciun… Cum obiceiul cu pițărăii s-a cam pierdut la mine în sat, am hotărât, la rugămintea mămicilor din Jupa, să organizez anul trecut o gașcă de copii cu care să merg, în data de 24 decembrie, de dimineață, în pițărit.

Având în vedere ca acţiunea de Halloween a fost un succes și a fost bine primită de toată lumea, aflarea veștii că vom porni în urale cu pițărăii a fost receptată aşa cum se cuvine de săteni. După adunarea copiilor în capul satului, unde s-a făcut tradiționalul foc de pornire, am plecat din casă în casă. Oamenii ne-au primit cu drag și cu câte un coş mare, plin cu nuci, mere sau turte. Unele gazde au fost uimite de numărul mare de copii adunați pentru pițărăi. Conform obiceiului, nucile au fost aruncate pe jos, copiii străduindu-se să adune cât mai multe. Colindând, am intrat în casele unde oamenii ne așteptau în poartă sau au lăsat poarta deschisă, în semn de primire a pițărăilor. Am fost plăcut surprinsă când mai multe bătrânele dintr-un capăt al uliței au venit după noi, revoltate că nu le-am pițarit, spunând că de zece ani nu au mai fost pițărăi în sat. Cu drag am pițărit pe toate ulițele, deși străicuțele copiilor erau din ce în ce mai grele. Am fost nevoiți să făcem popas pentru a le goli.

Unii copii au fost însoțiți de mămici, care, pe lângă faptul că i-au supravegheat pe cei mici, au fost fericite că aceștia învață de la o vârstă fragedă un obicei strămoșesc de Crăciun, din păcate umbrit de sărbătorile comerciale din zilele noastre. Nimeni nu a mai ținut cont de gradele cu minus care erau afară și de faptul că aveam mâinile atât de înghețate încât abia adunam nucile de pe jos.

Eu, personal, sunt fericită când organizez astfel de acţiuni care implică copiii. Bucuria din ochii lor și plăcerea cu care participă la ele reprezintă pentru mine o satisfacție greu de descris în cuvinte.

Sandi Dariana POPESCU