Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă de la nivelul Inspectoratului de Poliţie Caraş-Severin îi „găzduieşte” lună de lună pe cei care au trecut graniţa dincolo de lege, dincolo de moralitate, dar mai ales dincolo de libertate. Cu toţii ne-am întrebat la un moment dat cum e viaţa între patru pereţi, să stai departe de familie şi să fii arătat cu degetul pentru comiterea unei fapte cu intenţie sau nu, ori săvârşită dintr-un teribilism ale cărui consecinţe nu au fost conştientizate. Cu toate acestea, cei care au săvârşit fapte penale plătesc pentru ele, mai devreme sau mai târziu, chiar cu preţul libertăţii.
Până în luna decembrie 2011, în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă au fost introduse un număr de 337 de persoane, cu 95 mai multe faţă de aceeaşi perioadă a anului 2010.
Cele mai multe dintre acestea au fost majore şi doar 15 minore. Nici femeile nu au stat deoparte de faptele reprobabile, iar 8 dintre acestea au făcut o vizită la arest, fie pentru furt, fie pentru contrabandă sau tâlhărie.
Pe numele persoanelor care au ajuns în arest au fost eliberate ordonanţe de reţinere pentru 24 de ore, mandate de arestare preventivă sau mandate de executare a pedepsei închisorii.
Cele care au stat în arest doar pentru o zi au fost în număr de 92, iar celor cărora le-au fost emise ordonanţe de reţinere, iar instanţa de judecată le-a emis mandate de arestare preventivă, au fost 89. Pe lângă aceştia, alţi 68 s-au ales direct cu mandate de arestare preventivă, fără a avea iniţial o ordonanţă de reţinere. Unui număr de 88 de cetăţeni le-au fost emise mandate de executare a pedepsei închisorii, fiind introduşi în Centru doar pentru o scurtă perioadă de timp, până la transportarea lor în penitenciar.
Chiar dacă aceste persoane au fost izolate de societate, nu înseamnă că ele nu au drepturi, dar şi obligaţii în acelaşi timp. În fiecare zi de miercuri şi vineri, aceşti oameni au dreptul la vizite din partea membrilor familiei, iar când doresc pot discuta aspectele din dosarul penal cu avocatul care îi reprezintă. De asemenea, în funcţie de număr cererilor, au dreptul la convorbiri telefonice cu familia, şi ori de câte ori doresc, cu avocaţii.
Din banii pe care aceştia îi au sau îi primesc de la familie, prin lucrătorii din cadrul Centrului, îşi pot achiziţiona diverse bunuri sau alimente.
Pe lângă activităţile operative în care sunt implicaţi, acestora le este permis accesul într-o mică bibliotecă, unde pot citi diverse cărţi, pot petrece câteva ore la „plimbător” (o încăpere în aer liber, cu grilaj), dar pot să asculte şi ştirile la radioul ce se găseşte în fiecare cameră. 24 din 24 de ore, acestora li se acordă ajutor medical de fiecare dată când se confruntă cu o problemă de sănătate.
Aşadar, înainte de a comite o faptă de natură penală, trebuie să conştientizăm repercusiunile acesteia, să ne gândim înainte de toate la familiile noastre şi, de ce nu, la întreaga societate care „condamnă” infractorii.
Tiana MESNER
