Întrebat, odată, ce crede că gândeşte un om înainte să moară, maestrul Iancu Laurenţiu a spus că, înainte să moară sau atunci când află cu siguranţă că urmează sfârşitul, oamenii îşi rememorează viaţa şi, poate, în ultimul moment se întreabă dacă ar fi putut face mai bine în anumite momente ale vieţii. „De asemenea, înclin să cred că încearcă, în limitele posibile, să rezolve diferite probleme rămase nerezolvate”, a mai spus atunci cel care, nedrept de repede şi brusc, a părăsit mult prea devreme această lume. La vremea când credea şi spera, poate, că va mai avea timp să rememoreze anumite momente ale vieţii, nu ştia că sfârşitul îi va fi atât de aproape şi atât de rapid. Pentru el, totul s-a sfârşit în doar câteva clipe. Ultimul său mesaj a fost făcut, aşa cum s-a priceput el cel mai bine: pe acorduri de vioară… Puţini sunt cei care părăsesc această lume încercând să-i bucure pe alţii, iar Iancu Laurenţiu a reuşit acest lucru pe deplin. Cel care a iubit mai mult pe lumea asta familia, muzica şi oamenii, a plecat spre Cerurile veşnice fără măcar a apuca să se bucure de un rămas-bun de la cei dragi şi apropiaţi lui. Moartea a fost cu el nemiloasă. Din Ceruri, însă, cu siguranţă el va veghea asupra tuturor celor pe care i-a iubit. Şi i-a iubit, şi-a fost iubit cu toată inima şi sufletul…

Acum, de la toţi, într-un mod atât de neaşteptat, Iancu Laurenţiu, acel om atât de plin de viaţă, de optimism şi bun-simţ, şi-a luat rămas bun. Cu siguranţă, şi el, alături de nenumăraţi virtuozi, va completa orchestra locurilor pline de verdeaţă veşnică. Dumnezeu să-l odihnească!

Carmen SENCO

Foto: Doru BĂLĂŞOIU

Titi ALEXIN