Un om, un nume

Prof. univ. dr. ing. Nicolae Bogoevici (II)

Anii 1945 şi 1946 au fost ani grei pentru întreaga populaţie a ţării, fiind marcaţi de lipsuri materiale şi sărăcie profundă, în primul rând datorită războiului, care a durat patru ani, şi, în al doilea rând, datorită calamităţilor naturale (seceta). În duminica de 5 august 1945, a avut loc unirea prin căsătorie a lui Nicolae şi Gheorghiţa, mariaj care durează şi astăzi. Conform Regulamentului şcolii, la sfârşitul clasei a IV-a, elevii trebuiau să susţină Examenul de capacitate, cu care se încheia Ciclul inferior de şcolarizare. Ca urmare, în iunie 1946, Nicolae s-a prezentat la acest examen, pe care l-a promovat pe locul al II-lea, după colegul Petru Hleba, din Copăcele. În acel moment, şi-a pus întrebarea ce va face în continuare. Să întrerupă şcoala şi să rămână acasă, ceea ce nu-i convenea, deoarece îi plăcea să înveţe?; să continue Şcoala Normală, alături de ceilalţi colegi de clasă, sau să se transfere la Liceul „Traian Doda” din Caransebeş, unde să urmeze încă una sau două clase?

Până la urmă, a ales cea de-a treia variantă, înscriindu-se la „Traian Doda”, după ce, în prealabil, discutase cu părinţii şi cu soţia Gheorghiţa. Se gândea să mai urmeze măcar două clase de liceu, care l-ar fi ajutat să ajungă notar la Primăria din sat. Ca să se înscrie în clasa a V-a, a susţinut din nou Examenul de capacitate, fiind declarat admis. În noul an şcolar 1946-1947, în clasa a V-a, trebuia să se acomodeze cu noii colegi, cu alţi profesori şi cu alte pretenţii. Era, însă, foarte ambiţios şi hotărât să înveţe, ca să le arate vârciorovenilor că, chiar dacă s-a însurat, nu va abandona învăţătura şi şcoala. A îndurat toate greutăţile. Din două în două săptămâni, sâmbăta, se deplasa la Vârciorova, pe picioare, şi se întorcea, tot pe jos, luni dimineaţa, fiindcă trebuia să ajungă la şcoală.

În 21 iunie 1946, la sălaş, a venit pe lume Maria, unica fiică a lui Nicolae, Gheorghiţa fiind ajutată la naştere de mama Miţa şi de sora sa Brânduşa, deoarece nu exista asistenţă medicală locală de specialitate la naştere, iar, în lipsa mijloacelor rapide de transport, nu se putea face deplasarea la Spitalul din Caransebeş. De naşterea Mariei s-au bucurat cu toţii, mama soacră Călina, cu fraţii mai mici ai Gheorghiţei, Lina şi Lae, care erau la săpat, iar bunicul Iliuţă, care era în munte, la oi, a dat fuga la sălaşul unde era Gheorghiţa. Maria este numele dat de bunicul Iliuţă, după numele sorei lui mai mari, care avuse grijă de el când fusese copil. 1946, anul când s-a născut Maria, a fost cel mai secetos şi sărac an, ceea ce a afectat traiul zilnic al tuturor familiilor şi, în general, populaţia din întreaga ţară. Aceste dificultăţi le-a resimţit din plin şi Maria, pe lângă faptul că Gheorghiţa avea puţin lapte la sâni pentru alăptarea micuţei.

Fiind elev în clasa a V-a la Liceul „Traian Doda” din Caransebeş, Nicolae s-a gândit să renunţe la ideea de a urma numai două clase, aşa cum îşi propusese când s-a transferat de la Şcoala Normală, dorind să devină absolvent al liceului. Între timp, a aflat de la un coleg mai în vârstă că ar avea posibilitatea de a promova două clase într-un an. Pentru aceasta, trebuia în primul rând să obţină aprobarea de la Minister, şi în al doilea rând să înveţe materiile din clasa a VI-a. După vacanţa de iarnă din 1946-1947, a început să înveţe în paralel materiile la zi din clasa a V-a şi unele materii din clasa a VI-a. La sfârşitul lunii iunie, a susţinut şi a promovat cu succes câteva dintre examenele din clasa VI-a. Greul a rămas pentru perioada vacanţei de vară. În septembrie 1947, până la începerea noului an, a reuşit să promoveze examenele la toate materiile din clasa a VI-a, obţinând dreptul de a se înscrie în clasa a VII-a. La înscriere, a trebuit să aleagă secţia pe care dorea să o urmeze: Secţia ştiinţifică (reală, matematică), sau Secţia literară (filologie). S-a înscris la Secţia ştiinţifică, deoarece încă din clasele primare îi plăcea matematica. Dintre profesorii pe care i-a avut în clasa a VII-a, şi pe care nu poate să-l uite, este profesorul de matematică Ilie Loziciu, originar din Domaşnea, cel care a avut o influenţă decisivă asupra carierei şi viitorului său profesional.

În primăvara anului 1948, s-a gândit să încerce ca în perioada de vară să se înscrie şi să susţină examenele din clasa VIII-a, aşa cum procedase cu un an în urmă cu clasa a VI-a. Aceleaşi procedeuri, aprobări de la Minister etc. A absolvit cu succes şi clasa a VIII-a de liceu. La examene a simţit şi sprijinul discret al profesorului Loziciu, bănuind că era în cunoştinţă de cauză cu situaţia sa materială şi familială. Întrucât clasa a VIII-a a liceului a parcurs-o în particular, în vara anului 1948 examenul de Bacalaureat l-a susţinut în cea de-a doua sesiune, de la începutul lunii septembrie, fiind al doilea admis la examene, din 55 de candidaţi.

După examenul de Bacalaureat, nu mai vorbea nimeni despre încheierea studiilor de către Nicolae a lui Iliuţă. Micuţa Maria avea deja doi ani, iar familiei lui Iliuţă începea să-i meargă mai bine. Ţinând seama de îndrumările profesorului Ilie Loziciu, era hotărât ca, după examenul de Bacalaureat, să urmeze Politehnica din Timişoara, însă trebuia să aleagă facultatea la care să încerce să devină student. Şi-a amintit că, atunci când era elev în clasa a V-a, împreună cu profesorul de fizică Romulus Ciric, originar din satul Var, a vizitat Uzina electrică din Caransebeş, care funcţiona pe frecvenţa de 42 Hz şi asigura alimentarea cu energie electrică a oraşului. A fost impresionat şi a reţinut ordinea şi curăţenia din hala generatorului electric, unde era ca într-o farmacie, cu faianţă pe pereţi şi pe jos. După această vizită, ţinând cont şi de cele spuse de profesorul Loziciu privind Politehnica, stând în Halta Balta Sărată, aşteptând trenul care să-l ducă până în staţia Vălişoara, de unde, pe jos, peste deal, ajungea la sălaş, se gândea ce facultate să urmeze din cadrul Politehnicii timişorene. Aici a înţeles pentru prima oară că drumul lui duce către Facultatea de Electrotehnică, înfiinţată în urma Reformei Învăţământului din România, din anul 1948. S-a interesat când este perioada de înscriere la examenul de admitere la Facultate şi ce acte sunt necesare. Examenul a constat din probe la trei discipline – matematică, scris şi oral, fizică, oral, şi Constituţia R.P.R., tot oral. La matematică a fost examinat de prof. Valeriu Alaci, preşedintele Revistei Matematice din Timişoara (RMT), la care Nicolae colabora, şi care, surpriză, recunoscând numele şi liceul de unde vine, a exclamat: „Bogoevici! De la Liceul «Traian Doda» din Caransebeş?”. În final, a fost declarat admis şi, astfel, a devenit sudent la Facultatea de Electrotehnică din cadrul Institutului Politehnic din Timişoara. Prin reuşita la facultate, Nicolae a lui Iliuţă devenea primul tânăr cu origine ţărănească, născut în Vârciorova, care ajungea student într-o instituţie de învăţământ superior. (Va urma)

Ştefan ISAC