La sfârşitul săptămânii trecute, la Biserica Romano-Catolică din Caransebeş a avut loc Sfânta Liturghie de mulţumire pentru activitatea depusă în municipiu de către două Surori franciscane: Sr. M. Winfriede Feldhaus şi Sr. M. Margret Volks, care, în curând, vor părăsi oraşul şi România, din motive de vârstă. Prima a venit în Caransebeş în 1994, iar cea de a doua, în 2000. Primarul Marcel Vela speră ca noul Consiliu local să le acorde celor două surori titlul de „Cetăţean de onoare”. (C. Senco)
La Biserica Romano-Catolică din Caransebeş a fost oficiată duminică, 17 iunie, Sfânta Liturghie de mulţumire pentru prezenţa şi activitatea a două Surori franciscane: Sr. M. Winfriede Feldhaus şi Sr. M. Margret Volks, care, la sfârşitul lunii iunie, respectiv începutul lunii iulie, vor părăsi definitiv Caransebeşul şi România, din motive de vârstă.
Sr. M. Winfriede Feldhaus a venit în Caransebeş în 4 ianuarie 1994, ca Superioară a comunităţii Surorilor Franciscane. S-a implicat în munca de caritate, a coordonat în cadrul Parohiei Romano-Catolice întâlnirile lunare cu 25 de femei, pentru a le da astfel posibilitatea de a se a cunoaşte mai bine, de a medita şi de a se ruga împreună.
Sr. M. Margret Volks a venit în Caransebes în 4 martie 2000, pentru a fi alături de persoanele în vârstă, care se întâlnesc de două ori pe lună în cadrul Parohiei Romano-Catolice. Aceste întâlniri au avut ca scop dialogul între persoanele de aceeaşi vârstă, care, în general, se confruntă cu aceleaşi probleme şi dificultăţi şi pe care le-a ajutat să mai uite de singuratatea lor. „Tocmai de aceea le-am şi spus că ea a fost ca o mamă pentru aceşti oameni, pentru că i-a făcut să se simtă că mai sunt încă utili, chiar dacă au o anumită vârstă şi sunt bolnavi. Vă spun sincer că bătrânii abia aşteptau ziua de marţi, ca să vină să se întâlnească cu sora. S-a şi potrivit Evanghelia pe care am citit-o astăzi cu Semănătorul care aruncă sămânţa. Aşa şi cele două surori au aruncat sămânţa, pe care noi avem datoria de a o face să crească, această sămânţă, şi de a da rod. Ar fi păcat ca două surori sosite din Germania, aparţinând unei alte culturi, să vină aici, să se integreze şi să facă ceva, iar noi să lăsăm totul să dispară. Doresc să le mulţumesc încă o dată pentru tot ce au făcut aici, la Caransebeş”, a spus pr. paroh Martin Neagu.
La Slujba de mulţumire a participat şi primarul Marcel Vela. „Era firesc, ca reprezentant al comunităţii, să le aduc un cuvânt de mulţumire, să le spun că vor fi mereu în sufletul nostru, că pot să revină oricând aici ca acasă, pentru că atât de mulţi ani, rugându-se şi fiind alături de caransebeşeni, evident, oraşul nostru a devenit pentru cele două surori o a doua casă. Am adus mulţumirile noastre şi în numele Consiliului Local şi sper ca, după constituire, noul for legislativ local să ia decizia de a le acorda titlul de Cetăţean de onoare, pentru cinstea, devotamentul şi credinţa cu care au slujit Caransebeşul”, a declarat primarul.
La rândul ei, sora Margret a recunoscut că, în cei 12 ani de şedere aici, a descoperit că România este o ţară minunată, cu oameni deosebiţi. „Mulţumesc tuturor celor care timp de 12 ani mi-au dat posibilitatea să trăiesc împreună cu ei şi pot să spun că am învăţat multe de la oamenii cu care am intrat în contact. Putem spune că o parte din inima noastră rămâne aici”, a mai adăugat sora Margret.
Şi sora Winfriede recunoaşte că se desparte cu greu de locurile şi oamenii de aici. „Când am venit aici, în 1994, am găsit un oraş sărac. Am încercat şi noi, şi surorile mai tinere să sprijinim oamenii de aici şi să trăim acelaşi mod de viaţă. Aceasta a fost faza de pornire pentru formarea noviciatului. Apoi a venit sora Magdalena, care s-a ocupat de formarea spirituală a fetelor tinere, cu care am început munca în sprijinul copiilor săraci, al bătrânilor şi al femeilor. Aşa s-au născut proiectele susţinute de surorile noastre: distribuire de medicamente, Grădiniţa Sfânta Ursula, Centrul de îngrijire la domiciliu, cantinele sociale pentru 110 copii şi toate celelalte”, a mai adăugat sora Winfriede.
„Datorită prezenţei şi activităţii celor două surori în cei 18, respectiv 12 ani, în semn de recunoştinţă, dorim să îi mulţumim bunului Dumnezeu, pentru tot ceea ce au făcut pentru noi”, a concluzionat sora Lydia Fecheta.
Carmen SENCO
