Scurtă cronică de prin Piatra Craiului, de la un „maraton dureros… de frumos”

Maratonul Piatra Craiului 2012… „Dureros de frumos”… Piatra Craiului… Perla Carpaţilor… MPC… Perla maratoanelor montane de la noi, dar cred ca şi de pe la alţii… M-am înscris la acest maraton montan, atât pentru a reprezenta Salvamontul Caraş-Severin, cât şi pentru Caransebeş… Am făcut-o cu gândul de a nu forţa, ci doar ca să recunosc traseul pentru ediţiile viitoare, un traseu foarte tehnic, cu căţărări şi coborâri foarte solicitante…Am început bine, relaxat, până când a început prima urcare tare, spre Şaua Funduri… Trebuie să recunosc că nu-i uşoară deloc, dar nu mi-am pus mintea cu ea şi am continuat la pas, fără să mă omor, până în Şaua Funduri… O privelişte de nedescris…. Muchii ascuţite, prăpastii înfiorător de frumoase şi o mulţime de oameni care se iau de piept cu Craiul… Cam aşa a început coborârea pe Valea Urzicii… La km 17 am căzut vreo zece metri, alunecând pe o piatră instabilă… Noroc că am prins coarda… Am o arsură în palmă de toată frumuseţea… Superbă… Am încercat să continui, dar loviturile de pe tibie, cot şi umărul drept începeau să mă doară tot mai tare, iar la Refugiul Spirlea am decis să mă opresc, continuând cu greu şi reuşind să ajung până în Plaiul Foii (km 25), de unde am coborât cu o maşină… Sărut mâna Doamnei Mark…

Şi gata, atât a fost prin Crai pentru mine, anul acesta, dar sper să revin mai bine pregătit pentru Crai… Şi mai atent… Cine nu vine aici, nu dă mâna cu alergarea prin munţi… Organizare superbă, cu mijloace minime… Felicitari lui Lucian, soţiei şi… Zărneştenilor… BRAVO!

Cristian BRECICA