Dr. Miron Cristea a continuat: „Prin urmare, fiecare român, toată suflarea românească, sau cum ziceam noi bănăţenii – «tot natul» are datoria să ne sară în ajutor când strigătul nostru de primejdie ar da alarmă. Din punct de vedere geografic, acest colţ de ţară care are margini atât de ideale: Mureşul, Tisa, Dunărea formează un întreg încât este temerar a te gândi că se poate împărţi, că se poate tăia în două! Iar din punctul de vedere economic, viaţa economică, comercială şi industrială din Banat este atât de închegată încât a o rupe în două însemnează a duce Banatul întreg la decadenţă pe toată linia, cum a mai fost odată pe vremea turcilor, care asemenea au rupt Banatul pe un timp în două. Eu, ca episcop al acestui ţinut, am reşedinţa la Caransebeş, care oraş avea 50.000 locuitori, iar în urma dominaţiunii turceşti, după ruperea Banatului în două, a scăzut la 7-8.000 locuitori. Toate căile de comunicaţiune, râurile, apele şi întregul sistem de hidrotehnică cu numeroase canale sunt puse în serviciul acestei vieţi economice unitare“.
Iată ce declara dr. Miron Cristea referindu-se la unele aspecte de ordin militar: „Cei (cu cădere în această materie, spun că de pe vestita culă a Vărşeţului, care este o colină pe un şes din sudul Banatului, poţi, cu tunuri nu tocmai de mare calibru, să puşti în Anina. Şi Anina este o localitate care are, mine de cărbuni din care se alimentează marile stabilimente industriale din Reciţa (Reşiţa). Şi atunci, ce ne foloseşte Reciţa, dacă aceste mine sunt în tot momentul ameninţate?“.
Adresându-se membrilor Senatului vorbitorul continua: „Dl. ministru prezident, în expozeul său, ne-a lăsat deschisă speranţa că se pot urma tratative în privinţa Banatului cu vecina noastră Serbia. De altă parte, însă, se ivesc temeri, ca nu cumva graniţele acestea să rămână pentru noi definitive, şi astfel cea mai sănătoasă şi mai dezvoltată parte a neamului românesc să rămână în afara graniţelor ţării noastre, ca aceşti buni români să nu aibă parte de bucuria de a se uni cu patria lor mumă, în dorul căreia ne-au adormit fraţii, părinţii şi toţi înaintaşii noştri“.
După ce dr. Miron Cristea a făcut o analogie între situaţia din 1871, când Franţa a renunţat la Alsacia şi Lorena în favoarea Germaniei, şi cea a Banatului, el a afirmat: „Este cu putinţă că interese mari şi grave au pus guvernul nostru într-o situaţiune de forţă majoră ca să iscălească pacea şi să nu rişte interesele generale pentru un interes mai mic“. Înţelegând aceste interese, de înalt ordin, el a ţinut totuşi să-şi exprime, ca un adevărat fiu al Banatului, opinia proprie, dictată de conştiinţa sa nepătată şi de un fierbinte patriotism. „Chiar în cazul dacă în acest Senat, din 260 membri, s-ar găsi 259 care să abandoneze pe aceşti bănăţeni, eu, ca părinte sufletesc, atunci ar trebui să-mi separez votul meu, căci inima nu-mi permite, dragostea mea de părinte către toţi credincioşii mei nu mă lasă să nu întind o mână de ajutor până în momentul cel mai din urmă şi să nu cer cu orice preţ salvarea lor“. În final, Episcopul ortodox român al Caransebeşului, Miron Cristea a prezentat o „Declaraţiune“ în care se reluau ideile expuse anterior „în numele celor care ne-au trimis în această primă Mare Adunare Naţională a României Mari“. Declaraţia a fost semnată de următorii: dr. Elie Miron Cristea, senator, Episcop ortodox-român al Episcopiei Caransebeşului; dr. Valeriu Traian Frenţiu, senator, Episcop greco-catolic român de Lugoj; Ioan I. Papp, senator, Episcop român-ortodox al Aradului; dr. George Popovici, senator, protopop al Lugojului; Silviu Bichiceanu, senator, paroh ortodox-român în Nerău, judeţul Torontal; Fabriciu Manuilă, senator, protopopul Lipovei; Gherasim Sârbu, senator, proto­popul Belinţului; Filaret Musta, arhiman­drit, vicar episcopesc în Caransebeş; Emanoil Ungureanu, senator avocat de Timişoara; dr. Ioan Bădescu, senator, consilier în Consistoriul Caransebeş; Sebastian Olaru, senator şi protopresbiter în Făget; Ioan Marcu, senator al circums­cripţiei Bocşa-Reşiţa, primar în Bocşa-Montană; dr. Mihail Brădiceanu, senator de Sasca; Heinrich Bader, senator de Timiş-Torontal; Wilhelm Kopony, senator de Timiş-Torontal.