„Să nu legi gura boului care treiră. “ (Deuteronom 25, 4)

Încă din copilărie am fost pasionat de albinărit. Albina este cea mai complexă insectă. Ea dă dovadă de înţelepciune, hărnicie, răbdare. Din fiecare palat al florii ce îşi deschide ferestrele să o primească, ea culege înţelepciune. Cu răbdare, pricepere, mereu neobosită, îşi organizează viaţa familiei în interiorul stupului. Albina este prototipul luminii ce botează în fiecare primăvară plantele, ajutându-le să dea rod. Apicultorul e cel care cunoaşte profunzimea înţelepciunii, căci cine altul e prietenul, îmblânzitorul insectelor cunoaşterii, dacă nu el? De 30 de ani am propria-mi stupină. În lumea tainică a prisăcii mele am trăit, alături de preţioasele insecte, toate bucuriile ce ţi le oferă natura, de la zâmbetul primei raze de soare, primăvara, ce aduce zborul pentru curăţire a albinelor, la fascinanta poveste a roirii, de la mireasma înfloririi, la dansul albinelor cu cele mai minunate prinţese ale pământului, florile, de la aroma fructelor coapte, la viaţa ce se naşte în interiorul stupului prin intensificarea creşterii puietului, de la steluţa de zăpadă căzută din văzduh peste prisacă, la soarele ce încălzeşte întregul stup, indiferent de temperatura de afară, ghemul.

Începând cu anul 2010 şi până în anul 2012, am depus Dosar Cerere de Finanţare, Măsura 141 „Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă“, cu Proiectul „Fermă de semi-subzistenţă PF Turnea Ion, comuna Constantin Daicoviciu, sat Peştere, judeţul Caraş-Severin”.

De fiecare dată am depus la dosarul Cererii de finanţare toate documentele care mi-au fost solicitate la momentul acela.

Problema este că în fiecare an s-a găsit câte un motiv în urma căruia mi-a fost respins Dosarul Cererii de finanţare, Măsura 141.

Cel mai revoltător este faptul că eu am stupină şi nu mi se dă dreptul de a beneficia de fonduri europene pentru a extinde afacerea.

Alţii au 5 la sută poate din cât am eu, şi li s-a aprobat Dosarul cererii de finanţare din primul an în care acesta a fost depus. Li s-a aprobat dosarul, pentru că a fost întocmit chiar de cei ce aprobă aceste dosare în schimbul anumitor sume de bani. Cu adevărat nu am dovezi în acest sens, dar acei oameni care habar nu au să deschidă un calculator şi să întocmească un act singuri recunosc că, citez: „Am dat bani şi mi-au făcut dosarul şi mi-a fost aprobat.“

Trei ani la rând mi-a fost respins Dosarul cererii de finanţare, din diferite motive. Într-un an că nu am avut Hotărârea judecătorească, deşi chiar ei au scos-o din dosar în momentul depunerii, pe motiv că nu este necesară.

Am şi dovada prin care mi s-a comunicat în acel an că doar din cauza absenţei în dosar a Hotărârii judecătoreşti mi-a fost respins. În acel an au fost şi în Vatra Stupinei, unde au văzut munca mea. Au făcut şi fotografii la faţa locului.

De fapt, în fiecare an făceam o mulţime de drumuri Caransebeş-Reşiţa, pentru că mereu îmi spuneau să adaug un act sau să îl scot. Făceau acest lucru în bătaie de joc, ca apoi să îmi respingă dosarul.

În anul 2012, când probabil supăraţi fiind că au fost întrebaţi de alţii despre activităţile lor (Avocatul Poporului, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale – Autoritatea de Management A. P. N. D. R. Bucureşti), au încercat să găsească alte motive. Mi s-a comunicat că actele scanate în format electronic din Dosarul cererii de finanţare trebuie şi transformate în PDF, lucru ce mi se pare neimportant, din moment ce le aveau în format electronic şi, mai mult de atât, nu s-a specificat că actele scanate trebuiau şi transformate în format PDF în momentul depunerii dosarului. Opisul corespundea întocmai actelor din dosar, iar pagina 0 despre care vorbeau că nu există era chiar Opisul. Xeroxul de la Primăria comunei Constantin Daicoviciu, din cauza cartuşului încărcat de prea multe ori cu toner şi uzat, scotea cu pete negre. Orice cartuş încărcat de prea multe ori cu praf se uzează. Aceasta nu înseamnă că au fost ştersături în Registrul Agricol, după cum mi s-a reproşat.

Din câte observ eu, corectitudinea în ţara noastră lasă mult de dorit chiar şi când este vorba de alocarea de fonduri europene.

În orice clipă ar veni un control la mine în stupină, o să poată observa numărul mare de stupi şi munca depusă. Indiferent de vicisitudinile vremii, stupina mea a fost mereu înfloritoare, fie că am ieşit din iarnă, fie că este perioada prosperă a culesului.

Eu am făcut o mulţime de investiţii în stupină şi erau foarte bine-veniţi acei bani din fonduri europene. Problema este că unii nu caută la munca omului sub soare şi leagă gura boului care treiră.

„O muscă moartă strică amestecul de untdelemn al celui ce pregăteşte miresme; puţină nebunie strică preţul la multă înţelepciune.“ (Ecclesiastul 10, 1) Cât timp dreptatea nu va vorbi, profitorii se vor bucura mereu de foloase necuvenite, iar cei harnici şi înţelepţi vor fi marginalizaţi, zădărnicindu-li-se astfel munca.

Pr. Ion TURNEA