A doua zi, pe 15 mai 1923, pleca spre Bucureşti trenul special, care era compus dintr-o platformă dublă, transformată în catafalc şi pe care fusese aşezat sicriul cu „Eroul Necunoscut“, însoţit de ofiţeri-cavaleri ai Ordinului „Mihai Viteazul“, două platforme mici pentru coroane şi vagoanele nece­sare pentru gărzile de onoare ale drapelelor, pentru clerul şi ofiţerii care însoţeau sicriul.
Trenul, bogat împodobit cu drapele naţionale şi cu ghir­lande de stejar şi brad, avea să se oprească în toate staţiile de pe traseu, iar în cele mai importante – Focşani, Râmnicu Sărat, Buzău, Mizil, Ploieşti – staţionarea a fost mai îndelungată, de 20-30 de minute, timp în care s-au oficiat scurte slujbe şi s-au depus coroane de flori din partea oficialităţilor locale, în prezenţa unui numeros public.
În după-amiaza aceleiaşi zile, trenul sosea în Gara de Nord, aşteptat fiind pe peron de însuşi Regele Ferdinand şi de numeroase oficialităţi militare şi civile, ataşaţi militari, înalţi demnitari ai Statului etc.
În timp ce i se dădea onorul cuvenit, în sunetul muzicilor mili­tare care intonau „Imnul sacru“, sicriul a fost coborât din vagon de patru ofiţeri, cavaleri ai Ordinului „Mihai Viteazul“, şi de patru cadre inferioare decorate cu „Virtutea Militară“ cls. I.
După oficierea unui serviciu religios de către Înaltul cler, sicriul a fost transportat prin Salonul regal şi aşezat pe un afet de tun, învelit în tricolor, ce aştepta în faţa gării.
Afetul avea la „uranişti“ patru generali – cavaleri ai Ordinului „Mihai Viteazul“, şi era tras de opt cai.
Astfel, carul mortuar, cu un impunător cortegiu, în frunte cu Principele Carol, înainta spre biserica Mihai Vodă, unde avea să odihnească pentru scurt timp sicriul cu „Eroul Necunoscut“.
Din timp, în Bucureşti, un apel al Primăriei către populaţie în­demna ca ceremonia reînhumării „Eroului Necunoscut“ să fie privită drept „cea mai înălţătoare serbare naţională a ţării, la care cu inima plină şi însufleţită de cele mai cu­rate sentimente trebuie să ia parte toţi cetăţenii Capitalei“.
Aşadar, pe străzile Bucureştiului, în acele momente era o mare animaţie, pretutindeni pe unde trecea cortegiul cu „Eroul Necunoscut“, străzile, casele fiind pavoazate cu drapele, scoarţe româneşti şi flori, dând astfel o mare strălucire sărbătorii.
Acestui peisaj maiestuos i s-a adăugăt dangătul tuturor clopotelor bisericilor Capitalei, acordând şi ele, astfel, onorul cuvenit „Eroului Necunoscut“.
Ajuns la biserica „Mihai Vodă” şi coborât de pe afet cu aceleaşi ono­ruri militare, sicriul a fost depus pe un catafalc în pridvorul lăcaşului de cult, unde a rămas pentru pelerinaj până pe data de 17 mai, în tot acest timp având o permanentă gardă de onoare. Pe 17 mai, ziua „Înălţării Domnului”, în aceeaşi atmosferă de solemnitate, un cortegiu im­punător a însoţit „Ostaşul Necu­noscut“ de la biserica „Mihai Vodă” până în Parcul Carol, pavoazat în întregime de sărbătoare, prin grija pictorului Verona.
În prezenţa Regelui Ferdinand, a şefului Guvernului Român, I.C. Brătianu, a altor oficialităţi româneşti şi străine ce ocupau locurile impuse de protocolul unui astfel de ceremonial, precum şi în prezenţa unui numeros public, sicriul a fost ridicat de pe afet de aceiaşi ofiţeri care l-au coborât din tren în ziua de 15 mai, şi aşezat lângă mormântul de pe terasa muzeului.
În acest timp, delegaţii cu drapelele regimentelor din toată ţara, aplecând stindardele, i-au dat onorul, iar Regele Ferdinand, ţinând în mâna dreaptă buzdu­ganul, însemnul puterii, a salutat rămăşiţele pământeşti ale „Eroului Necunoscut“.
A urmat apoi serviciul religios oficiat de însuşi Mitropolitul Pri­mat Miron Cristea, având alături Înalţi clerici şi Corul Seminarului Teologic Nifon.
După oficierea slujbei, Regele Ferdinand a depus o coroană de lauri pe sicriul cu „Eroul Necunos­cut“, ţinând o impresionantă cu­vântare, în care spunea: „Tu, Ostaş necunoscut, eşti al neamului în­treg şi tu reprezinţi aci pe cei mari şi pe cei mici căzuţi în crâncenele lupte pentru înfăptuirea unităţii naţionale. Generaţiile viitoare vor binecuvânta în tine mărirea şi înălţarea neamului nostru prin tine“.
După cuvântare, suveranul a depus pe sicriul „Eroului Necunos­cut“ decoraţia „Virtutea Militară“ a României, urmată de „Crucea de Război“ franceză şi „Virtutea Militară“ poloneză.
În continuare, după cuvân­tarea la fel de înălţătoare a primului-ministru I.C. Brătianu, clerul a oficiat „Veşnica pomenire“.
La finalul slujbei, la ora 12, un ostaş din Regimentul de escortă regală – cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul“ – a dat semnalul „Drepţi“, cu goarna, iar trupele au prezentat arma „Pentru onor“ şi întreaga asistenţă a păstrat două minute de reculegere, până ce gornistul a sunat „Repaus“.
De altfel, aceste două minute de linişte şi pietate au fost păstrate pe cuprinsul întregii ţări, ca un suprem omagiu şi adânc respect „închinat maselor de anonimi ce s-au jertfit pentru cauza sfântă“.
Apoi, muzicile au intonat „Rugăciune“, timp în care sicriul a fost coborât în mormânt, iar o ba­terie de artilerie a început să tragă cele 101 focuri, ca un ultim omagiu închinat „Viteazului Erou“.
Îndată după coborârea sicri­ului în locul de veci, s-a desfăşurat ceremonialul depunerii de coroane de flori din partea 0plenipotenţialilor străini, însoţiţi de ataşaţii militari respectivi şi de către Misiunile militare, în următoarea ordine: Anglia, Cehoslovacia, Regatul Sârbo-Croato-Sloven, America, Ja­ponia, Grecia, Franţa, Italia, Po­lonia etc.
După acest moment, Drapelele oştirii s-au prezentat de front, pe divizii, în faţa mormântului, dând salutul lor prin înclinarea steagu­lui cât mai mult către pământ, iar şefii de corpuri şi comandanţii de divizii au dat onorul cu sabia, apoi drapelele şi-au reluat locurile pentru defilarea cu care se încheia ceremonialul reînhumării „Eroului Necunoscut“.
Col. (r) Andrei GHIDARCEA