La Editura „Crepuscul” din Ploieşti – Prahova a apărut recent cartea lui Mihai Vintilă, „Din însemnările unui medic veterinar”. Recunoscut în toată lumea prin picturile sale de artă naivă, prezentate în numeroase expoziţii, atât în România cât şi în străinătate (Statele Unite, Belgia, Olanda, Luxemburg, Franţa, Finlanda, Spania, Japonia, Liban, Canada, Italia, Germania, Israel, Iugoslavia, Austria, Elveţia), Mihai Vintilă apare din nou, de data asta în atenţia iubitorilor de literatură, ca un înzestrat povestitor. Frate cu prozatorul, dramaturgul şi artistul plastic Petru Vintilă, este evident că şi Mihai a fost înzestrat cu un vădit talent artistic. Acest lucru este dovedit, o dată în plus, de cartea pe care o semnează.
Pe una din paginile de început ale exemplarului dăruit mie, autorul scrie: „Colegului meu, Emil Oneţ, la îndemnul căruia am reuşit să public acest volum, cu însemnările adunate în periplul meu în frumoasa lume a satului”. Într-adevăr, cu câţiva ani în urmă, citindu-i unele din însemnările legate de activitatea sa de medic veterinar practician, i-am sugerat că ar fi păcat să nu le pună pe hârtie, spre a împărtăşi, cel puţin confraţilor de meserie, din experienţa sa de viaţă, de tămăduitor al suferinţelor fiinţelor necuvântătoare.
Fiind coleg de an cu Mihai Vintilă în anii de studenţie, la Bucureşti, am avut plăcerea şi privilegiul să primesc, cu dedicaţie, fiecare din publicaţiile sale de până acum. Vorbind de multele picturi de artă naivă create, am fost surprins de expresivitatea lor, de coloritul lor viu şi de mesajele tonice pe care le radiază. Nu degeaba ele i-au adus numeroase premii şi aprecieri elogioase din partea cunoscătorilor consacraţi din lumea artei.
Urmând întâi o şcoala tehnică veterinară la Timişoara, Mihai Vintilă a fost atras şi de literatură, citind tot ce-i cădea în mână. A rămas cu amintiri plăcute despre colegi, profesori şi mediul în care a activat, presărat cu întâmplări hazlii, povestite în carte cu mult umor. În 1953 dă examen de admitere la Facultatea de Medicină Veterinară din Bucureşti, pe care o absolvă în 1959.
Practicându-şi meseria într-o zonă dotată cu o frumuseţe naturală din judeţul Caraş-Severin, practicianul Mihai Vintilă s-a dovedit a fi şi un fin observator al vieţii satului, cu obiceiuri moştenite din moşi-strămoşi, descrise cu un umor sănătos, care face lectura foarte plăcută. Pe parcursul celor aproape 200 de pagini, cartea este ilustrată cu fotografii reflectând momente importante din viaţa autorului, precum şi cu schiţe concepute spre a reda într-o manieră atrăgătoare diferitele întâmplări survenite în timpul sejurului sau prin satele zonei în care a profesat.
Cartea emană pe întregul ei parcurs dragostea lui Mihai Vintilă pentru membrii familiei sale: părinţii care i-au sădit în suflet respectul faţă de valorile neamului, dragostea faţă de frumos şi seriozitatea în tot ce avea să facă, şi o familie care i-a dat căldură de invidiat.
Ataşamentul său sincer şi neinteresat s-a dovedit şi faţă de colegii de breaslă, cu care a menţinut legătura, nu numai prin întâlniri personale, ci şi prin scris sau internet.
Preocupările sale extra-profesionale sunt reflectate de numeroasele tabere de creaţie organizate de el sau cu contribuţia lui, de o activă participare la variate evenimente sociale (întruniri, expoziţii, lansări de carte etc.). Energia sa, negând parcă vârsta pe care o are, fără îndoială îl ajută să-şi menţină o vitalitate ieşită din comun şi o prolificitate care-i aduc satisfacţii, cu care nu mulţi se pot mândri. În calitate de coleg, prieten şi de admirator al creaţiilor sale, îi doresc lui Mihai Vintilă, din toata inima, o viaţă lungă şi productivă, spre mulţumirea personală şi a celor care îi cunosc împlinirile şi care fac cinste meseriei de medic veterinar.
Dr. Emil ONEŢ, Phoenix, Arizona, U.S.A.
Articol apărut în CLIPA, cea mai veche revistă românească din Statele Unite, în circulaţie. Revistă independentă de informaţie socio-politică şi cultură, editată săptămânal în Statele Unite ale Americii
Ediţia 1085 – 15 iunie, 2013 – Anul XXIII, Cultură
