S-a născut la 3/15 martie 1877, în comuna Bran – Poarta din judeţul Braşov, din părinţi ţărani: Bucur-Coman Noaghea (care a trăit 110 ani) şi Marina, născută Zecheriu.

Şcoala primară o face în satul natal, Bran – Poarta. După absolvirea celor patru clase primare se înscrie la Liceul Ortodox „Andrei Şaguna” din Braşov, unde urmează opt clase, luându-şi bacalaureatul „Eximio-modo”, fiind premiant în fiecare an.

Liceul l-a făcut în condiţii materiale foarte grele, ţinând seama de starea materială a familiei şi de ceilalţi opt copii. Gheorghe Noaghea, elev excepţional, dă dovadă, încă de pe băncile gimnaziului, de un profund ataşament faţă de limba şi neamul său, precum şi de dorinţa de a deveni dascăl al generaţiilor de tineri şi îndrumător al acestora. Astfel, încă din toamna anului în care absolvă liceul, el se înscrie la Facultatea de ştiinţe din Cluj, specialitatea Matematică-fizică. După doi ani este nevoit să îşi întrerupă studiile, pentru stagiul militar. După satisfacerea serviciului militar, îşi continuă studiile la Universitatea din Budapesta, pe care o absolvă în 1901, obţinând Diploma de profesor pentru Şcolile medii.

Se stabileşte apoi în oraşul Lugoj, unde, luptând cu greutăţile vremii, desfăşoară o activitate multilaterală. La început este nevoit să se întreţină dând ore particulare, iar apoi, între anii 1904-1907, lucrează ca administrator al internatului „Dr. Liviu Marcu” de pe lângă Liceul „Coriolan Brediceanu”, colaborând şi la ziarul naţional român „Drapelul”.

În acea vreme, viaţa naţională, culturală, socială şi politică din Banat era dominată de figura lui Coriolan Brediceanu, mare luptător naţionalist, preşedinte al Partidului Naţional-Român din Lugoj, scriitor şi colaborator al ziarului „Drapelul”, al cărui fondator a fost împreună cu alţi fruntaşi, printre care se număra marele patriot dr. Vasile Branişte, director al ziarului, dr. Ştefan Petroviciu, avocat, neînfricat luptător pentru drepturile românilor, George Gârda, Gheorghe Dobrin, Cornel Jurca şi alţi membri ai Partidului Naţional-Român din Lugoj.

Profesorul Gheorghe Noaghea a fost redactor intern şi redactor responsabil al respectivului ziar. În acea vreme, toţi cei care simpatizau mişcarea naţională, aproape toţi intelectualii români din Lugoj, „într-o dulce armonie şi o perfectă concordie”, fără dezbinări, se adunau ziua sau seara la vestita „Masă a poganilor” din restaurantul-cafenea-hotel „Concordia”. Denumirea de „Masa poganilor” s-a dat după instalarea ca prefect al judeţului Caraş-Severin a lui Carol Pogany.

În martie 1908, Gheorghe Noaghea a fost numit profesor la Şcoala Pedagogică Ortodoxă din Caransebeş, unde a activat până în luna septembrie 1918.

Împlinind dorinţa mamei sale, urmează în particular cursurile Academiei Teologice din Caransebeş. Astfel, în 1913, îşi ia examenul de calificare preoţească cu nota „Distins”, iar la 16/29 aprilie în acelaşi an se căsătoreşte, căsătoria religioasă având loc în biserica din Eşelniţa (Caraş-Severin).

Soţia sa, Elisabeta, născută Costescu, provine dintr-o familie de preoţi, din neamul căreia făcea parte şi Episcopul Traian Bădescu. Din căsnicia lor au rezultat cinci copii – Stela, Gheorghe, Virgil, Ofelia, Tatiana, şi nepoţii Oniţa, Diana, Titus, Nicolae şi Virgiliu.

La 7 august 1914, Gheorghe Noaghea este hirotonit diacon şi apoi, în 30 septembrie 1915, preot, de către Episcopul dr. Miron Cristea.

Începând din anul 1918, preotul Noaghea a lucrat ca profesor titular definitiv la Liceul Ortodox-Român „Andrei Şaguna” din Braşov, alături de valoroşii săi profesori care i-au îndrumat paşii ca elev, cu ani înainte. Curând după aceasta, în 1920, se transferă la Liceul de Stat din Caransebeş, unde activează până la pensionare, în 1938.

Pe lângă activitatea de profesor, Gheorghe Noaghea a desfăşurat şi alte activităţi. Astfel, în anul 1924-1925, a predat limba română, iar în anii următori, pedagogia la Academia Teologică. La 12 februarie 1937, a fost numit administrator parohial la Parohia Caransebeş II, făcând catehizaţie la Şcoala Elementară de Ucenici.

Din activitatea lui trebuie amintită şi colaborarea la „Gazeta Matematică” din Timişoara, fiind membru în comitetul de redacţie. De asemenea, a colaborat mai mult timp şi la „Foaia Diecezană”.

În anul 1923, în colaborare cu prof. Sabin Evuţianu, a publicat Anuarul Liceului „Traian Doda” din Caransebeş, iar în anul 1924, ca director, a continuat să redacteze şi să publice mai departe acest anuar, ajutat de profesorii Matei Armaş, Petru Bancea, Nicolae Domăşneanu, Filip Pop şi Dimitrie Soceneanţu.

După ieşirea sa la pensie şi până în seara zilei de 21 februarie 1956, când s-a stins din viaţă, şi-a continuat activitatea ştiinţifică, neuitând nici problemele bisericeşti.

Autorul acestor rânduri, care l-am cunoscut personal pe minunatul om Gheorghe Noaghea, atunci când eram elev la Caransebeş (1954), pot afirma că personalitatea sa, nimbată de o curăţie morală ireproşabilă, a fost şi rămâne un exemplu de viaţă socială şi de familie, de îndrumător, de învăţător, cu dragoste de Patrie şi Ortodoxie.

Pr. Doinel Puiu MĂRGINEANU