Un eveniment cultural de înaltă ţinută s-a desfăşurat joi, 17 octombrie, în Aula „1 Decembrie 1918” a Primăriei municipiului Caransebeş. În prezenţa primarului Marcel Vela, a city-managerului Nicolae Borcean, a reprezentanţilor administraţiei locale, a oamenilor de cultură şi a prietenilor, artistul plastic Mihai Vintilă şi-a lansat două cărţi – „Din însemnările unui medic veterinar” şi „Pictori în… plain air”, cărora li s-a adăugat volumul scris de tatăl său, Petru Vintilă, „Omul născut pe brazdele plugului. Viaţă de orfan”.
După o scurtă prezentare a celor două cărţi semnate de pictorul naiv Mihai Vintilă, apărute la Editurile „Crepuscul” din Ploieşti, respectiv „Promarketing” din Reşiţa, făcută de Marcel Vela, care şi-a asumat astfel rolul de moderator al întâlnirii culturale, a vorbit criticul Ada Cruceanu. Ea a spus că este deosebit de bucuroasă că se află „în cel mai cultural oraş din Banatul de Munte, Caransebeşul”, la lansarea celor două volume ale „celui mai doctor dintre pictori şi celui mai pictor dintre doctori”, făcând aluzie la profesia de medic veterinar a autorului. Ada Cruceanu a mai spus că, din combinarea celor două pasiuni artistice ale lui Mihai Vintilă – pictura şi scrisul – au rezultat cele două cărţi. „Mai mult, artistul plastic născut la Caransebeş, care este şi Cetăţean de onoare al municipiului, a dat primul, şi de fapt singurul Dicţionar de artă naivă din România, demers continuat cu generozitate de volumul «Pictori în… plain air». La ultimele patru ediţii ale taberelor organizate de Fundaţia VINTILĂ-ARPLANA, pe care o conduce, au participat şi pictori profesionişti, nu doar naivi, care, sub aripa lui Mihai Vintilă, au învăţat să facă şi altceva decât ştiau înainte”, a mai spus Ada Cruceanu.
Referindu-se la volumul semnat de Petru Vintilă, o carte de memorii despre participarea autorului în campaniile din Primul Război Mondial, lucrare apărută la Editura Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, din Cluj-Napoca, criticul literar a afirmat că „de la plutonierul-major nu ne aşteptam să fie un literat, însă el s-a născut pe câmp, sub un semn, acela al coborârii a două berze pe câmpul pe care se găsea mama sa, iar o femeie, şi nu o ursitoare, prevede că el va scrie, va aduce condeiul în familia Vintilă”. Şi nu s-a înşelat.
Un alt bun prieten al lui Mihai Vintilă, care a vorbit despre autor, a fost reputatul istoric caransebeşean Liviu Groza. „Am copilărit cu Mişu Vintilă pe Strada Potocului, o stradă care nu doar că a păstrat tradiţiile noastre culturale, ci chiar le-a dus mai departe. Acesta a fost mediul în care mă jucam cu Mişu. Apoi, anii de liceu i-am făcut sub aripa ocrotitoare a lui Petru Vintilă (fiul autorului cărţii şi fratele mai mare al lui Mihai Vintilă – n.a.). Viaţa ne-a despărţit, dar am rămas prieteni. Viaţa lui Mihai Vintilă poate fi privită sub două aspecte: al omului de ştiinţă, unde, în profesia de medic veterinar, a excelat, şi activitatea de pictor naiv, unde, de asemenea, a excelat. Gugulanul prin natura lui trebuie să fie în frunte şi Mişu Vintilă e în frunte. El nu pictează cu vopsele, el îşi moaie pensula în suflet”. Despre cartea lui Petru Vintilă, istoricul octogenar a afirmat că are două componente: în prima vorbeşte despre satul bănăţean, zugrăvind o frescă a acestuia, pentru ca în a doua parte să scrie despre participarea la Primul Război Mondial, Liviu Groza evocând episodul când, într-un schimb de focuri între italieni şi români, Luţă Ioviţă s-a ridicat din tranşee, a scos taragotul şi a cântat „La Paloma”, moment în care peste linia frontului s-a lăsat liniştea.
„Vorbind despre Mihai Vintilă, vorbeşti despre Caransebeş, despre unul dintre oamenii care fac cinste acestui oraş, iar Caransebeşul îi recunoaşte meritele”, a spus şi criticul de artă Adrian Stepan. „Mihai Vintilă a fost un excelent medic veterinar, care a participat la patru congrese în domeniu. Comunicări ştiinţifice, însă, pot face mulţi, dar ceea ce a făcut Mihai Vintilă – foarte puţini. Vorbind despre această a zecea carte a sa, «Pictori în… plein air», ea este o culegere de mărturisiri ale sale, din cele 28 de ediţii ale Taberelor organizate de fundaţia sa, dar şi de impresii ale participanţilor sau ale altor oameni valoroşi ai culturii române”, a mai spus Stepan.
Despre cărţi şi despre autor a vorbit şi Constantin Brătescu, fost director la Arhivele Statului Caransebeş, care a declarat că, în urmă cu doi ani, după o muncă deosebită, mai tânărul său coleg, Laurenţiu-Ovidiu Roşu, a editat volumul de amintiri aparţinând lui Pavel Jumanca, iar acum a scris studiul introductiv, notele şi s-a ocupat de apariţia cărţii lui Petru Vintilă, subliniind, în cazul ambilor autori, exactitatea datelor istorice folosite, precum şi valoarea scriiturii. „Poate că la sfaturile lui Nicolae Bocşan şi ale regretatului Valeriu Leu, Laurenţiu-Ovidiu Roşu a pus în valoare aceste documente de o importanţă deosebită pentru Banatul Montan. Cartea lui Petru Vintilă mai este importantă şi pentru că ea vine ca o completare a documentelor oficiale, fiind o istorie romanţată, o istorie scrisă din suflet”, a mai adăugat Constantin Brătescu. Nu în ultimul rând, fostul director al Arhivelor Naţionale Caransebeş a amintit despre relaţia specială pe care familia Vintilă a avut-o, de-a lungul timpului, cu instituţia pe care a condus-o.
Referindu-se la cartea al cărei studiu introductiv l-a scris, Laurenţiu-Ovidiu Roşu, directorul Serviciului Judeţean Caraş-Severin al Arhivelor Naţionale, a spus că Petru Vintilă a fost un om simplu, a cărui viaţă a fost legată de Armată, asupra căruia războiul şi-a lăsat o amprentă puternică, la fel ca asupra altor milioane de oameni care au participat la el. „Spre deosebire, însă, de cei mai mulţi, care au preferat să-şi păstreze impresiile pentru ei, Petru Vintilă, îndemnat de fiul său, Petru Vintilă-jr., îşi aşterne pe hârtie memoriile şi ele contribuie la ridicarea unei alte pete din istoria Banatului, pentru că descoperirea acestui manuscris, chiar dacă are valoarea pe care o dă participarea unui om simplu la război, totuşi ne dă speranţe că viitorul ne va rezerva mari surprize şi în acest domeniu. Cât despre evenimente pe care le considerăm puţin, sau chiar deloc cunoscute, momentele viitoare vor acorda acestora o şansă în plus ca să ridicăm vălul de pe ele”, a mai spus Laurenţiu-Ovidiu Roşu.
„Sunt foarte bucuros că am reuşit să fac lansarea celor trei volume, chiar aici, la Caransebeş, oraşul unde m-am născut şi unde am trăit o bună perioadă, până am urmat facultatea. Revin, ca de cele mai multe ori, fie cu o expoziţie de pictură, fie cu lansarea unei cărţi. Este o zi plăcută pentru mine, fiindcă s-a întâmplat aşa… Referitor la cartea tatălui meu, la apariţia căreia Laurenţiu-Ovidiu Roşu a avut o contribuţie esenţială, vreau să vă spun că eu am citit acest manuscris şi abia acum şi aşa am ajuns să-l cunosc mai bine pe tatăl meu. Sunt curios de ce, deşi a trăit momente neplăcute în Primul Război Mondial, pe care le-a relatat, despre cel de Al Doilea Război nu a lăsat nimic. De acolo s-a întors doar cu o bucată de schijă de brand. Probabil că dacă scria despre ororile petrecute atunci, eu n-aş mai fi ajuns să fac o facultate…”, a spus Mihai Vintilă.
După discuţii, moderatorul evenimentului, primarul Marcel Vela, a făcut o surpriză celor prezenţi, arătând, în premieră, un tablou pe care l-a primit cadou de ziua lui, de la Mihai Vintilă, însă nu o pictură naivă, ci una în manieră clasică, pe care artistul plastic a realizat-o în urmă cu 60 de ani şi pe care a intitulat-o „Ierugă”.
În finalul manifestării, care, aşa cum am mai spus, s-a desfăşurat în Aula „1 Decembrie 1918”, în care există tabloul primarului Constantin Burdea, în al cărui mandat a fost inaugurată clădirea actualei Primării, în anul 1903, Constantin Brătescu a lansat ideea recuperării portretului primului primar ales al Caransebeşului, Ioan Brancovici (1872-1876), tablou care se află în proprietatea prof. dr. Ioan Piso, de la Cluj.
Sonia BERGER
