În fiecare primăvară soarele îşi trimite razele să cerceteze Pământul. Ploaia îşi îmbracă pelerina şi cerne apa vieţii peste solul uscat. Vântul coboară din înălţimi şi cercetează roadele. Fiecare îşi cunoaşte scopul. Cel care a uitat să îşi facă datoria este omul.

Pământul zâmbeşte la soare şi îşi deschide buzele să soarbă picăturile de apă ca să dea rod. Face un semn vântului să-i pieptene părul verde de pe câmpuri şi să-i poarte sămânţa mai departe.

Aşteaptă semănătorul, dar acesta şi-a uitat menirea. Văzând că semănătorul întârzie, vorbeşte cu soarele şi îi trimite un semn prin ghioceii primăverii. Probabil a uitat că e târziu. Pământul mai încearcă să-l trezească pe semănător prin parfumul de flori şi verdeaţă. Semănătorul tace. A tras o perdea întunecată între el şi pământ, ca să nu-i mai vadă faţa. Pământul suspină şi îşi potriveşte mersul pentru un nou an, cu tot ce a mai reuşit să culeagă de la vântul de astă-toamnă.

Glasul semănătorului se adresează pământului ca un ecou ce se pierde departe, spre a-l îndemna să dea roade. Semănătorul aştepta roadele pământului fără să semene sămânţă. Problema este că pământul pe care nu cade sămânţa devine sterp.

În ultima vreme, semănătorul uită să mai ofere lumină pământului. Spun acest lucru, pentru că în multe instituţii din ţară se întârzie, se amână sau în cel mai rău caz se sistează plata lucrătorilor.

Lucrătorii la început sunt îndemnaţi să îngăduie o perioadă şi, dacă se poate, să muncească gratuit. Pe urmă li se comunică că plata ce li se cuvine nu va mai putea să fie onorată, fiind o Instituţie strâmtorată financiar. De fapt, lucrătorul este nedreptăţit, lovit şi îndemnat să trudească fără a se bucura de roadele muncii sale.

Semănătorul îndeamnă pământul să rodească fără să îi asigure sămânţa necesară. Mai mult decât atât, îl îndeamnă să fie mulţumit dacă va putea să ofere roade stăpânului cu titlu de gratuitate. Tu să oferi şi să rabzi, să ajuţi şi să te laşi lovit, să mângâi şi să nu aştepţi nimic în schimb, să te rogi pentru binele celui ce te osândeşte pe nedrept, să pleci capul, iar el să râdă pe umerii tăi.

Drepturile omului condamnă semănătorul ce opreşte plata lucrătorilor.

Dacă o instituţie financiară oferă un ajutor unei persoane, persoana în cauză nu se poate spăla pe mâini cu neplata ajutorului. Atunci, de ce reprezentanţii multor instituţii împietresc când vine vorba de a plăti munca celor ce i-au slujit cu credinţă? Se lamentează din diverse motive.

Atunci când lucrătorii vor fi uniţi şi nu vor mai închide ochii la suferinţa vecinului, atunci când teama va putea să fie biruită de adevăr, semănătorul nu va mai întârzia să presare sămânţă peste pământul vitregit.

Pr. Ion TURNEA