În fiecare an, la patruzeci de zile de la Învierea Domnului, Biserica strămoşească prăznuieşte, făcându-ne, asemenea Apostolilor, martori ai îndumnezeirii depline a umanităţii lui Iisus Hristos. De fapt, este ca şi cum am asista la o lecţie recapitulativă despre viaţă, în timpul căreia Dumnezeu ne arată care este întregul nostru parcurs existenţial. Altfel spus, ne descoperă faptul că venim de la El şi că tot la El ne vom întoarce, iar ceea ce ne ajută să împlinim acest destin omenesc sunt faptele noastre cele bune, singurele care ne deschid calea spre lumina veşniciei. Bune exemple, în acest sens, sunt faptele acelor înaintaşi ai noştri care, în momentele de răscruce pentru ţară, fără preget, au renunţat la sine, pentru a se dărui neamului lor.

Astfel, tineri sau vârstnici, cunoscuţi ori necunoscuţi, eroii sunt, şi trebuie să rămână, modele de viaţă, cuget, simţire pentru generaţiile contemporane şi viitoare. De aceea, noi, cei de astăzi, datori suntem să le cinstim memoria, cu fast sau fără fast, însă cu dorinţa şi conştiinţa de a le răsplăti suprema jertfă. Cu asemenea gânduri, joi, 29 mai, comunitatea teregoveană, adunată în jurul bisericii parohiale şi a şcolii din localitate, a adus recunoştinţa eroilor săi prin rugăciune, cântec şi poezie.

Prof. Gabriela-Violeta BICA