„Astăzi, 28 iulie, se împlinesc 100 de ani, două ore şi cinci minute de la Declaraţia-telegramă de război pe care Austro-Ungaria a trimis-o primului-ministru al Serbiei, după ultimatumul din 23 iulie, abia apoi fiind anunţată Ambasada Serbiei”, au fost cuvintele cu care dr. Adrian Ardeţ, directorul Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, a deschis vernisajul expoziţiei „100 de ani de la declanşarea Primului Război Mondial”, eveniment găzduit de instituţia de cultură din Caransebeş.
După ce a transmis salutul Consiliului Judeţean, amfitrionul manifestării a mai spus că această expoziţie întrece cu mult acest gen de acţiuni. „Astăzi, profesorul Gheorghe Rancu, din Şopotu Vechi, a adus la Caransebeş o parte din documentele pe care a reuşit să le adune şi păstreze cu atâta migală şi pasiune, încât ele să fie prezente aici şi acum”, a mai spus dr. Adrian Ardeţ.
În continuare, le-a vorbit celor prezenţi – reprezentanţi ai administraţiei locale, ai muzeului, cadre didactice sau pur şi simplu iubitori de istorie din municipiu – venerabilul istoric Liviu Groza. „Am rămas foarte plăcut impresionat când am fost în casa profesorului Gheorghe Rancu, la Şopotu Vechi, o casă pe care, prin munca sa deosebită, strângând tot ce se putea strânge, a transformat-o în muzeu. Acolo, în Valea Almăjului, este, dacă vreţi să-i spunem aşa, o «boală» ca fiecare profesor să aibă un muzeu în casa lui. Ca fost militar, privesc exponatele de aici şi mă cutremur la gândul cine a folosit această baionetă, cine a folosit lada de război cu ustensilele de bărbierit, cine a scris şi cine a primit scrisorile prezentate aici… Iată prin ce se ridică la un nivel extrem de înalt această expoziţie, având în vedere originalitatea documentelor – scrisori, fotografii sau un carnet cu poezii –, care scot în evidenţă atât activitatea ostaşilor din Valea Almăjului participanţi la Primul Război Mondial, cât şi a «soldatului» care a vegheat la strângerea acestor documente”, a spus istoricul caransebeşean.
Liviu Groza a mai spus că Valea Almăjului a dat cei mai mulţi ofiţeri, subofiţeri şi generali în război. „Cum treci de Prigor, intri într-o lume de basm, o lume de basm întreţinută de aceşti oameni devotaţi activităţii lor, iar profesorul Gheorghe Rancu ne prezintă, prin această expoziţie, o avere”, a adăugat venerabilul istoric.
Aşa cum am mai spus, obiectele aflate în sala de expoziţii temporare de la parterul Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş sunt din colecţia personală a prof. Gheorghe Rancu. Acesta a spus că la începutul carierei, în 1964, când a fost repartizat la Şopotu Vechi, a încercat doar să-şi facă datoria de dascăl, pentru ca mai apoi să ia pilda unor înaintaşi ai săi, care au scormonit în istoria locului şi au obţinut documente care au ajuns până la noi.
În muzeul organizat în casa proprie, prof. Gheorghe Rancu a adunat, în afară de lucruri mari, peste 2.000 de obiecte mărunte, care pot fi expuse în vitrine. Din Primul Război Mondial, deţine o colecţie de peste 160 de scrisori, scrise de pe front sau primite de ostaşi de acasă, şi în jur de 300 de fotografii ale celor care au participat la lupte.
Cel care a pus, cu generozitate, la dispoziţia publicului caransebeşean obiecte din colecţia proprie a făcut o scurtă prezentare a acestora. În vitrine se află o ladă a soldatului, păstrată de o bătrână din Bănia, căreia i-au murit pe front ambii copii şi care conţine ceea ce astăzi s-ar numi o trusă de bărbierit – brici, un pămătuf şi un săpun, lada fiind folosită de tată în Primul Război, şi de fiu în cea de a doua conflagraţie mondială. De asemenea, mai sunt expuse o baionetă, o cască, cartuşe şi bidoane, toate găsite pe teritoriul Văii Almăjului, cel mai neobişnuit obiect fiind însă un săculeţ cu tricolor, în care, de obicei, era pus pământ românesc şi pe care soldaţii îl purtau atârnat la gât. Expozia mai cuprinde medalii, vederi, fotografii, carnete de însemnări, scrisori, o tabacheră şi o brichetă care au aparţinut unor ofiţeri.
Referitor la harta Banatului Istoric, din 1915, expusă pe un perete, istoricul Liviu Groza a ţinut să facă o precizare deosebit de interesantă. „Despre soarta Voivodinei, vă pot spune că delegaţia care a plecat la Conferinţa de la Paris a luat cu ea un maldăr de documente cu care să sprijine cererea ca Banatul să fie dat în întregime la România Mare. Sârbii au invocat însă faptul că graniţa ar fi prea aproape de capitala Belgrad şi atunci s-a hotărât să se stabilească graniţa de vest a ţării noastre astfel încât din România, tunul cu cel mai mare calibru din acea vreme să nu poată să tragă până la Belgrad. Aşa am pierdut Voivodina…”, a spus Liviu Groza.
Manifestarea a fost organizată de Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş, Consiliul Judeţean Caraş-Severin şi Muzeul Naţional de Istorie a României.
Bogdan NAUM
