La 18 octombrie 1928, se stingea din viaţă subrevizorul de control din plăşile Petroşani şi Pui, Ioan Zepa. A murit în exerciţiul funcţiunii sale, cu capul pe băncile Şcolii de ucenici din Petroşani, la vârsta de 49 de ani şi în al 29-lea an al activităţii sale laborioase în învăţământ. Ioan Zepa a fost tipul învăţătorului ardelean de pe vremuri: cinstit, modest, cumpătat, harnic, muncind cu sârguinţă de fier, fără pretenţii şi zgomot. Ca învăţător confesional greco-catolic, a activat în comunele mărginaşe Şerel, Lunca Cernii (satul natal) şi Băuţar.
A fost dirijorul Corului mixt al Bisericii din Băuţarul Inferior, compus din adulţi (femei şi bărbaţi), pe trei voci, cu partituri de Ioan Vidu, înfiinţat la iniţiativa protopopului Romul Raca, din anul 1908 şi până la izbucnirea Primului Război Mondial.
Reuniunea învăţătorilor greco-catolici din judeţul Hunedoara îl alesese notar. În cursul Primului Război Mondial a fost tot timpul pe front, iar după 1 Decembrie 1918 a intrat ca ofiţer în Armata Română, luând parte la campania din Ungaria.
Din anul 1920 trece ca învăţător de stat la Şcoala Nr. 1 şi director la Şcoala de ucenici din Petroşani, predând câteva ore şi la Şcoala de maiştri mineri. Ca vechi membru al Astrei, Despărţământul Jiu, reorganizat după Unire, i s-a încredinţat conducerea casieriei.
În curând şi-a câştigat stima generală şi iubirea colegilor şi a superiorilor, drept pentru care, în anul 1924, ajunge subrevizor de plasă, iar mai târziu consilier comunal. A primit şi decoraţia ,,Coroana României”.
La odihna de veci a fost condus cu cinstea cuvenită, în data de 20 octombrie 1928, în cimitirul comunal din Petroşani, între multe jerbe de flori, iar la căpătâiul său au vorbit Ioan Miclea, preot greco-catolic, Ioan Duma, protopop ortodox, Emil Giurchescu, director de liceu, ing. Nicolae Gaicu, profesor la Şcoala de maiştri mineri, şi Ioan Cioara, directorul Şcolii primare din Lupeni şi vicepreşedintele Asociaţiei învăţătorilor din judeţul Hunedoara.
SURSA: Alexiu David, Învăţătorul Ioan Zepa, în revista ,,Învăţătorul”, anul IX, Cluj, octombrie-noiembrie 1928, nr. 8, p 68.
Pr. Romulus FRÎNCU
