În mod surprinzător, între anii 1910-1920 populaţia oraşului Caransebeş a scăzut. Dacă în anul 1910 fuseseră recenzaţi 7.999 de locuitori, în anul 1920, conform unui recensământ local, totalul populaţiei era de 7.619 locuitori. Minusul de 380 de locuitori a fost cauzat în primul rând de atitudinea unor cetăţeni de etnie maghiară, care au considerat că pentru ei şi familiile lor este mai bine să se stabilească în Ungaria în noile sale frontiere, cu toate că îşi făcuseră un rost sigur în acest oraş. Poate că sperau ca nu după multă vreme să se anuleze Tratatul de la Trianon. O altă cauză, care a influenţat mai puţin regresul demografic, a fost pierderea unui număr de bărbaţi pe fronturile de luptă din Italia şi Galiţia. Pe naţionalităţi, populaţia oraşului se prezenta astfel: români – 4.282, germani – 2.365, maghiari – 327, evrei – 460, alte naţionalităţi – 185.

Saltul demografic din deceniul 1921-1930 este consfinţit în datele recensământului populaţiei din anul 1930. Caransebeşul ajunsese la 8.704 locuitori. Cu multă rigurozitate s-au înregistrat locuitorii în funcţie de naţionalitate. Populaţia preponderentă o constituiau românii, care ajunseseră la 5.244, urmaţi de germani – 2.083, maghiari 536, evrei 305, ţigani 277, cehi şi slovaci 53, sârbi şi croaţi 45, bulgari 16, ruteni 15, alte neamuri 12, şi nedeclaraţi – 10.

Redăm şi datele privitoare la declararea limbii materne, care se prezintă astfel: limba română – 5.427, limba germană – 2.316, limba maghiară – 626, limba ţigănească – 106, limba rusă – 102, limba sârbă – 40, limba cehă şi slovacă – 28, limba bulgară – 14, limba idiş – 8 ş.a.

O creştere semnificativă s-a înregistrat şi în deceniul 1931-1940, populaţia Caransebeşului atingând cifra de 10.199 de locuitori, din care români 7.312, germani 2.414, maghiari 184, evrei 261, sârbi 16, ruteni 11, bulgari 1. Observăm că cei care în urmă cu 10 ani se declaraseră ţigani acum s-au declarat români.

În anul 1941 s-a organizat un nou recensământ general al populaţiei. Datele acestuia nu au fost publicate niciodată, însă din evidenţele Primăriei rezultă că faţă de anul anterior se ajunsese la 10.664 de locuitori, din care români 7.606, germani 2.364, maghiari 128, evrei 257 şi alţii 28.

Revenim la datele furnizate de recensământul populaţiei din anul 1930, pentru a întări o afirmaţie pe care ne-am permis-o, cea referitoare la locuitorii proveniţi din alte localităţi. În anul sus-amintit, doar 35,9% din locuitori erau născuţi în oraş, adică 3.122. Proveneau din alte localităţi ale României 5.105 locuitori, iar dintre aceştia 2.709 erau din judeţul Severin. Doar 430 de locuitori erau născuţi în străinătate, iar dintre aceştia 415 proveneau din ţări limitrofe.

După limba maternă, 3.268 erau neromâni, iar dintre ei 2.957 ştiau limba română, adică 90,5%, iar 247 de persoane nu ştiau limba oficială a statului. Acel recensământ consemnează şi totalul populaţiei de alt neam, 3.450 de persoane. În anul 1930, nu aveau cetăţenia română 38 de locuitori recenzaţi.

Date şi informaţii din arhive ne facilitează cunoaşterea repartizării populaţiei în funcţie de profesiile practicate. În anul 1921, ocupaţia principală în Caransebeş era agricultura, practicată de 4.800 de persoane active. În sfera comerţului activau 163 de persoane, iar meseriaşii se prezentau astfel: cizmari – 86, croitori 82, zidari 120, tâmplari 48, rotari 16 şi fierari 12. Cei mai mulţi dintre meseriaşi erau înscrişi în Corporaţia Meseriaşilor din Caransebeş, creată în 1886.

Dintr-o situaţie statistică întocmită în anul 1928, aflăm că în oraşul Caransebeş erau 365 de funcţionari de stat, 87 de funcţionari particulari, 326 de meseriaşi patroni, 293 de calfe şi 336 de ucenici. La diferite instituţii şi întreprinderi particulare sau de stat activau 9 ingineri, 12 medici şi 12 avocaţi.

Recensământul general al populaţiei din 1930 prezintă repartizarea populaţiei active pe clase de profesiuni. La o populaţie activă de 4.684 de persoane, 1.031 erau cuprinse în sfera agriculturii (exploatarea solului), respectiv 22%. În instituţiile publice, inclusiv Armată, activau 1.161 de persoane, adică 24,8%. În comerţ activau 337 de persoane, în industria lemnului 239 de persoane, în industria alimentară şi a tutunului 165 de persoane, în industria metalurgică 153 de persoane. Populaţia pasivă se ridica la 4.020 de persoane.

Un important document statistic din anul 1940 consemnează repartizarea populaţiei după ocupaţii. Se ocupau cu agricultura 3.894 de persoane, în categoria muncitorilor erau 1.230 de persoane, în cea a meseriaşilor 725, în cea a comercianţilor 130 şi în cea a intelectualilor 1.120 de persoane, la un total de 10.199 de locuitori.

Dintotdeauna, Caransebeşul a fost un important centru al ortodoxismului românesc în Banatul istoric, cu o Episcopie veche de secole, care a apărat credinţa în condiţii adeseori vitrege. În jurul ei s-au creat şi au activat alte instituţii româneşti şi ortodoxe, cu o contribuţie majoră la apărarea fiinţei naţionale. În mod firesc, din punct de vedere confesional, populaţia majoritară era cea ortodoxă. Dar în primele decenii ale secolului al XX-lea s-au înregistrat şi primele treceri la diferite secte şi credinţe, unele importate din alte regiuni ale Pământului. În anul 1925, în Caransebeş erau 23 de adventişti de ziua a şaptea, sediul acestora fiind pe strada Ovid. Li se adăugau 25 de baptişti care aveau o casă de rugăciuni pe Strada Teiuşului. Mai erau înregistraţi 26 de nazarineni.

În anul 1931, repartizarea populaţiei pe confesiuni se prezenta astfel: 5.651 greco-ortodocşi, 2.415 – romano-catolici, 143 – greco-catolici, 289 protestanţi, 420 – mozaici, 5 mahomedani şi 78 sectanţi.

Creşterea însemnată a populaţiei până în anul 1940 a determinat o schimbare şi din punct de vedere confesional. Populaţia ortodoxă ajunsese la 7.218 credincioşi, cea romano-catolică la 2.212 credincioşi, populaţia greco-catolică a scăzut până la 26 de credincioşi, cultul evanghelic înregistra 202 credincioşi, cultul reformat – 184 de credincioşi, cultul mozaic avea 261 de credincioşi, într-o vizibilă scădere, iar sectanţii însumau 96 de persoane.

Indiferent de confesiune sau neam, populaţia oraşului Caransebeş a continuat vechile preocupări în domeniul economic, agricultura rămânând ramura care a cuprins o însemnată parte a familiilor. Oraşul va cunoaşte însă suficient de multe prefaceri, aşezându-se între cele mai importante localităţi urbane din Banat, unde au înflorit meseriile, s-a dezvoltat continuu comerţul, acum atrăgând şi un număr din ce în ce mai mare de români, iar în domeniul învăţământului şi-a asigurat un rol din ce în ce mai însemnat prin Academia Teologică, Liceul „Traian Doda” şi Şcoala normală de învăţători pentru băieţi.

Constantin BRĂTESCU