În data de 6 septembrie, la Petrila a avut loc cea de a II-a ediţie a Festivalului-Concurs Naţional de Folclor sugestiv intitulat „Momârlanii, gazde bune”, scopul acestei manifestări fiind descoperirea şi promovarea soliştilor vocali şi instrumentişti de muzică populară care provin din rândul copiilor, tineretului şi al celor mai în vârstă, precum şi a jocurilor tradiţionale.

Deschiderea oficială a Festivalului a avut loc la Casa de Cultură „Ladislau Schmidt” din Petrila, fiind oficiată de primarul Ilie Păducel. Concursul s-a desfăşurat pe mai multe categorii de vârstă, respectiv: 6-10 ani, 11-14 ani, 15-21 de ani şi peste 21 de ani. Juriul a fost alcătuit din specialişti în domeniu şi din delegaţi din partea organizatorilor: prof. Ovidiu Şvart, dirijor, preşedintele juriului, ec. Mirela Lungu, parlamentar – Camera deputaţilor, prof. Victor Jicheran, coregraf, prof. Mircea Cârţişorean, solist vocal şi realizator TV, ec. Ştefan Isac, folclorist şi solist vocal, dr. Dumitru Gălăţan Jieţ, etnolog şi scriitor, membri.

Juriul a avut o sarcină grea în privinţa stabilirii câştigătorilor la cele patru categorii. După deliberări, au fost acordate următoarele premii: Marele Trofeu a rămas la Petrila, la Ansamblul Folcloric „Junii Petrileni”, coregraf Constantin Gigmaian; Premii de Excelenţă: Alexandra Vanc, solistă vocală, 12 ani, Hunedoara, Ansamblul „Trandafirul”, din Ungheni, judeţul Argeş, şi Ion Beschiu, solist instrumentist; categoria 6-10 ani, premiul I: Miruna Ionela Cigmaian, premiul II Andrei Ititesc şi Monica Ţugulea, premiul III Maximiliana Poenar (Maramureş), menţiuni – Tudor Sima, Cristina Zaharia (Mehedinţi), Andreea Ititesc şi Liviu Moldovan; la categoria 11-15 ani, premiul I – Cosmina Tartău Bucur, premiul II Irina Drăghescu (Mehedinţi) şi Simona Ionasc, premiul III Bianca Tuică Popescu (Gorj), menţiuni – Patricia Voinea, Raluca Nicoară, Marius Dăiescu şi Lorena Lascău; la categoria 16-21 ani, premiul I – Păducel Teodosiu, premiul II Mădălina Străuneanu, premiul III Andreea Silochi, menţiune Alina Silvana Tămaş; categoria de vârstă peste 21 ani: premiul I Marius Boeriu, premiul II Gheorghe Tămaş, premiul III Gheorghe Bodogan. Solişti instrumentişti: premiul I – Mihai Crişan, premiul II Bianca Tuică Popescu. La jocuri tradiţionale, premiul I – „Moştenitorii Hiodacului” (Mureş), premiul II – „Floare de Colţ” din Uricani.

S-au atribuit două premii din partea Enciclopediei Muzicale a României, solistei vocale Alexandra Vanc şi solistului instrumentist Ioan Beschiu.

Organizatorii Festivalului au fost Asociaţia Culturală „Friends Forever” Târgu Mureş, preşedinte, sociolog Lucia Maria Neamţu, Consiliul Local şi Primăria oraşului Petrila, primar ec. Ilie Păducel, şi Asociaţia Culturală „Junii Petrileni”, preşedinte Constantin Cigmaian.

Parteneri: CAPA TV, Enciclopedia Muzicală a României Bucureşti, „Caraş-Severinul în 7 Zile”. La acest festival au existat şi oameni cu suflet mare care şi-au adus contribuţia la buna desfăşurare a manifestării – SC Realcom Petroşani şi AC Serviciu Laslores Petrila.

Ce trebuie să cunoaştem despre momârlani?

Momârlanii sunt o comunitate reprezentativă a Văii Jiului, înglobând pe toţi locuitorii de vatră, crescători de animale, „urmaşi ai dacilor” şi mai ales ai dacilor liberi, aşa cum le place acestora să se autodefinească. Sunt oameni harnici, ospitalieri, cu mult bun-simţ, cu frica lui Dumnezeu şi cu o inteligenţă nativă remarcabilă. Îi întâlnim din extremul estic al Văii Jiului – cătunul Tirici, până în extremul vestic de la Câmpu lui Neag, în Dealu Babii şi pe pantele Merişorului ce coboară spre Baru Mare. Toate satele de momârlani de aici poartă în general numele râurilor de-a lungul cărora sunt aşezate. Spre deosebire de localităţile din Vestul Jiului, satele din Est şi-au păstrat identitatea şi chiar puritatea, deşi sunt înglobate pe nedrept, ca şi străzi ale oraşului Petrila: str. Jieţ, str. Cimpa etc.

În toate satele, şi mai ales cele din Estul Văii Jiului, s-au păstrat tradiţiile şi obiceiurile aşa cum au fost moştenite de la străbuni. Asta se datoreză faptului că satele de aici nu au fost înghiţite de oraş, ci şi-au păstrat identitatea. Din vechime, Valea Jiului este o vatră milenară. Pe valea râului Jieţ sunt citate încă de acum mai bine de 2000 de ani aşezări umane izolate care se ocupau de creşterea animalelor. După ce administraţia romană a fost nevoită să se retragă din Dacia în jurul anilor 274-275 d. Hr., daco-romanii care au rămas în continuare pe meleagurile Văii Jiului şi-au păstrat îndeltnicirile şi obiceiurile strămoşeşti, trăind în continuare liberi până aproximativ în jurul anilor 1700, fără a cunoaşte jugul asupririi de niciun fel, păstrându-şi libertatea şi neatârnarea prin lupte grele şi încercări, apărându-şi cu îndârjire glia strămoşească, la nevoie cu propriul sânge.

Cel mai solid argument al continuităţii în Ţinutul Momârlanilor îl constituie desigur portul, aidoma cu cel al dacilor de pe Columna lui Traian. Până mai în urmă cu ceva ani, bătrânii satelor jiene păreau nişte basoreliefuri mişcătoare coborâte de pe această Columnă de la Roma. Cu părul lung, retezat circular în jurul capului, la nivelul urechilor, acoperit de căciuli miţoase ţuguiate sau turtite, cu cămăşile lungi peste cioareci (iţari) din postav de lână, cu opincile lor reprezentau o copie fidelă a străbunilor de pe Columnă. Acest argument zdrobitor a fost folosit şi de Badea Cârţan la Congresul Mondial de Orientalistică de la Roma, din anul 1899.

În această zonă din Estul Văii Jiului, fiind locuită de românii-jieni (momârlani), oamenii nu au depins o bună vreme de nimeni. Aici nu au fost nici grofi, nici boieri, până în jurul anilor 1700. Jienii nu ştiau ce sunt birurile ori zilele de corvoadă, continuând modul de viaţă al dacilor liberi. Singurii lor duşmani erau fiarele sălbatice care le dijmuiau turmele şi vânatul. Trăiau bine în sărăcia lor, nerâvnind la bunul altuia, fiind feriţi, datorită munţilor, de năvălirile masive ale altor popoare. Cea mai masivă invazie cunoscută a fost cea a turcilor, din anul 1788.

N.A. La acest festival am avut prilejul de a cunoaşte pe viu oameni de seamă de pe aceste meleaguri, dar şi din alte judeţe, localnici în straiele lor, aşa cum îi descrie etnologul şi scriitorul Dumitru Gălăţan-Jieţ în cartea domniei-sale „Petrila, dincolo de legende şi povestiri”.

Ştefan ISAC