Joi, 22 octombrie, a trecut la cele veşnice pr. Nicolae Rădulescu, originar din localitatea Cruşovăţ, judeţul Caraş-Severin, la vârsta de 55 de ani.
Prin viaţa pe care a dus-o, părintele a fost pentru cei din jur un model de dăruire sufletească. Faptele părintelui vorbesc despre devotamentul lui în slujirea aproapelui şi împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu. A făcut din slujirea aproapelui scopul vieţii sale şi a reuşit acest lucru prin Aşezământul social-monahal „Sfânta Treime”.
Părintele Nicolae Rădulescu a păstorit, începând cu 6 decembrie 1985, Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din comuna Glimboca, până în 2000, aşadar, cincisprezece ani.
A fost o perioadă atât consilier administrativ şi juridic la Episcopia Caransebeşului, cât şi protopop în Protopopiatul Caransebeş.
La iniţiativa părintelui, în 30 mai 1999, cu binecuvântarea Î.P.S. Laurenţiu Streza, pe atunci Episcopul Caransebeşului, s-a pus piatra de temelie pentru construirea Casei de Bătrâni „Sfânta Treime” din comuna Glimboca. În toamna aceluiaşi an, mai precis în luna octombrie, s-au început lucrările la Casa de Bătrâni „Sfânta Treime”. Pr. Nicolae Rădulescu a intrat în contact cu Crucea Roşie din San Marino, de unde a obţinut aproape toate materialele de construcţie. De câţiva ani, Casa de Bătrâni „Sfânta Treime” a avut toate condiţiile necesare unui trai nu doar decent, ci la cele mai înalte standarde. Bătrânii adăpostiţi aici s-au putut bucura de cabinet medical, zonă pentru gimnastică, bibliotecă. Totodată, aici s-au organizat conferinţe, tabere, diverse întâlniri.
Lângă Casa de Bătrâni „Sfânta Treime”, pr. Nicolae Rădulescu a construit o mănăstire unde au putut participa la Sfintele Slujbe nu doar bătrânii ce locuiesc în clădirea alăturată, ci oricare credincios.
Aşezământul social-monahal „Sfânta Treime” a fost construit pe locul bisericii Satului Batrân, pe malul stâng al Bistrei, într-o zonă pitorească. Dealurile împădurite din împrejurimi, poieniţa plină de flori în care sunt amplasate construcţiile, ospitalitatea maicilor, căldura sufletească a bătrânilor care şi-au găsit casă acolo, au încărcat cu energie pozitivă pe oricine a trecut prin acele locuri. Indiferent de anotimp, acel loc a avut şi va avea un farmec aparte, fiind un spaţiu în care oamenii pot găsi acea linişte şi spiritualitate de care au mereu nevoie.
Cu toate că a trecut peste multe greutăţi şi încercări, pr. Nicolae Rădulescu, administratorul Mănăstirii şi Casei de Bătrâni „Sfânta Treime”, s-a ridicat deasupra greutăţilor, biruitor, şi a continuat să se implice sufleteşte în munca cu aproapele, dăruindu-le oamenilor de aici o casă caldă, luminoasă şi primitoare.
Sunt convins că la finalul vieţii părintele a închis ochii mulţumit că a putut dărui o casă multor nevoiaşi, că a putut vedea pe chipul semenilor săi un zâmbet, o speranţă, o bucurie.
Pr. Nicolae Rădulescu a fost înmormântat în locul pe care l-a iubit, Aşezământul social-monahal „Sfânta Treime”, împlinindu-i-se dorinţa de a fi mereu lângă cei aflaţi în neputinţă. Dacă ar fi fost întrebat, pe când trăia, în ce loc i-ar fi plăcut să se odihnească, ar fi răspuns asemenea ciobănelului mioritic: lângă oile lui, în strunga de oi. Nu a fost întrebat, dar cei apropiaţi, care i-au cunoscut sufletul, au înţeles acest lucru şi i-au îndeplinit ultima dorinţă.
Pr. Ion TURNEA
