Joi 18 februarie, la Casa de Cultură „George Suru” din Caransebeș a fost din nou sărbătoare. Pentru că, spre încântarea publicului de toate vârstele care a umplut până la refuz sala, trupa de teatru a Colegiului Național „Traian Doda” a făcut spectacol de calitate, un spectacol care va rămâne, cu siguranță, în amintirea spectatorilor și a tinerilor actori, deopotrivă.

Dacă primele reprezentații pe care elevii colegiului le-au oferit au fost puneri în scenă ale unor comedii aparținând scriitorilor români Alexandru Kirițescu – „Gaițele”, și Tudor Mușatescu – „Titanic Vals”, de această dată a fost vorba de una dintre cele mai rafinate comedii din literatura engleză, „Importanța de a fi onest”, de Oscar Wilde.

Oscar Wilde se numără printre clasici, renumit, în special, pentru „Portretul lui Dorian Grey” și comedia sus-amintită. Și-a cucerit publicul definitiv cu modul plin de umor în care a reușit să strecoare în dialog niște adevăruri fundamentale, niște credințe personale care se aplică astăzi în aceeași măsură în care se aplicau acum o sută de ani. Sunt concepții un pic cinice, un pic tragi-comice, care-ți rămân în minte fără să vrei. „Importanţa de a fi onest” este o piesă de teatru însuflețită de aceste cugetări amuzante, care te fac să zâmbeşti înțelegător.

Subiectul se învârte în jurul jocului de cuvinte despre Onest și despre onestitate, în mijlocul unor oameni cu mai multe feţe. Pare o piesă de teatru simplă, o lectură ușoară şi rapidă, dar gândurile ne-au dus spre altceva, şi anume la cât de departe ar merge oare cineva când este vorba de obținerea a ceea ce își dorește cu ardoare? La ce ești dispus să renunţi ca să obții ce îți dorești? La credință? La identitate? La o viață plină de distracții? La tot trecutul? Astfel de întrebări s-au născut, cu siguranță, în sufletele celor care au asistat, joi-seară, la unul dintre cele mai bune spectacole puse în scenă de talentații elevi ai Colegiului Național „Traian Doda”.

Ca piesă de teatru, „Importanța de a fi onest” este foarte dinamică, plină de răsturnări de situaţie. Tonul pe care e scrisă este lejer, spumos, iar multe dintre paradoxurile cu care sunt presărate replicile personajelor circulă şi acum zilnic ca folclor electronic. Dincolo de paradoxuri şi de haz se află însă două teme destul de serioase. Una dintre acestea este aceea a identităţii. Fiecare dintre personajele principale pare să aibă o mască publică şi un sine intim, ascuns de privirile celorlalţi. Astfel, John Worthing, interpretat magistral de Andu Suciu, pretinde că are un frate tânăr şi nesăbuit la Londra, Onest, pe care trebuie periodic să-l scoată din încurcături – o scuză bună pentru a merge frecvent în cercurile înaltei societăţi londoneze, unde se prezintă drept Onest Worthing. Algernon Moncrieff, la rândul său interpretat de Alexandru Iliescu, pretinde că are un prieten suferind în provincie, Bunbury, iar când vrea să evadeze din metropolă anunţă că starea lui Bunbury s-a înrăutăţit. (Fireşte, când fratele, respectiv prietenul fictiv duc la încurcături de nerezolvat, atât Worthing cât şi Moncrieff le anunţă decesul la fel de fictiv.) Chiar şi Cecily Cardew, o adolescentă educată într-un conac din provincie, interpretată excepțional de Loredana Neagoe, duce o viaţă imaginară paralelă, în care e logodită cu Ernest Worthing – ba chiar a scris scrisori de dragoste ca din partea acestui personaj fictiv.

Cealaltă temă este cea a satirei sociale. Personajele din înalta societate britanică, precum Algernon Moncrieff, Gwendolen Fairfax – în a cărei partitură am regăsit-o pe Oana Ștefana Dodoiu, într-o interpretare fără cusur – şi mai ales Lady Bracknell – Ioana Melisa Vasilică, o actriță în devenire, de un talent incontestabil, sunt prezentate ca fiind superficiale, privilegiate şi destul de insensibile la sentimentele celorlalţi. Lady Bracknell, în special, se dovedeşte a fi căpătat acces în înalta societate numai prin căsătorie, nu de la origine, iar în final, când ea rămâne singură, izolată de cuplurile cel puțin aparent fericite, aceasta pare a fi răzbunarea destinului asupra ei.

Manierele desăvârșite ale gentilomilor de la 1800, interpretați magistral de acești tineri al căror talent a fost încă o dată demonstrat, ne-au transpus imediat în atmosfera de vis a rochiilor lungi și a politeții impecabile, care contrastează cu situațiile efective în care se regăsesc personajele.

După toată seria de încurcături creată de imaginația bogată a celor doi bărbați, la sfârșit tragem concluzia importanței de a fi onest („earnest” = onest), jocul de cuvinte fiind genial împletit cu povestea și dialogurile savuroase și subtile deopotrivă, căci umorul lui Oscar Wilde nu e la îndemâna oricui. Cu atât mai mult merită aplaudați acești copii talentați care și-au asumat interpretarea unor roluri dificile, oferind publicului o seară memorabilă. Îi nominalizăm pe fiecare în parte: Oana Ștefana Dodoiu, Loredana Neagoe, Ioana Melisa Vasilică, Maria Ilinca Vladu-Berneanțu, Alexandru Iliescu, Andu Suciu, Sebastian Sîrbu-Vlădescu, Rareș Deteșan, precum și pe coordonatorul echipei, profesor Mihaela Muntean.

Bianca METEŞ