Din Caransebeş, la 15 km spre nord, pe malul drept al Timişului, sub pădure, este aşezată localitatea Maciova – Colonie, azi, Str. Muzicanţilor, o adevărată pepinieră de muzicanţi, în special suflători. Aici s-au născut şi au învăţat tainele instrumentelor de suflat Ioan Constantin (Ionel Banu), Scumpea Stănescu (Bătrânu), Toma de la Măguri, Ionel Novac (Pocarici), Gheorghe Constantin (Ghiţă Ciocârnău), Marian Rădulescu, Ion Olan, Budoiţă Stănescu, Scumpea Stănescu (Tânăru), Nicolae Cârpaci (Ministeru) şi alţii.
Nicolae Cârpaci-Ministeru a văzut lumina zilei la 11 iunie 1957, la Casa de naştere din Sacu, județul Caraş-Severin, ca fiu al lui Gheorghe, zis Bărici, şi Elenei Cârpaci. Copilăria şi-a petrecut-o în casa părintească, alături de fraţi şi surori: Otela – soră numai după tată, mama saxofonistului Scumpea Stănescu (Tânăru), Ioan Ciurariu (Locea) – frate după mamă, şi fraţii buni Gheorghe (Ringa), Salina şi Elena (Nuţa). Şcoala elementară de 8 clase a făcut-o la Maciova, între 1964 și 1972. De mic a avut înclinaţii spre muzică. Aşa se face că de la vârsta de şapte ani a început să cânte la saxofon. A învăţat tainele acestui instrument de la muzicanţii de renume din Maciova, ca Ionel Banu, Scumpea Stănescu (Bătrânu), Toma Stănescu, şi mai ales de la Ghiţă Ciocârnău. Datorită talentului său, a excelat în ale saxofonului între copiii de-o seamă cu el şi chiar mai mari. Pentru acest fapt, cei din Maciova l-au poreclit Ministru – Ministeru. Cu această poreclă de Ministeru a și rămas. Când a avut nouă ani a mers la cântat cu muzicanţi consacraţi din Maciova la nunţi, botezuri, petreceri ori nedei. La 16 ani, în 1973, a avut o legătură amoroasă cu o tânără din Hunedoara, pe nume Lenuţa. În urma acelei legături amoroase s-a născut o copilă, pe nume Gabi, pe care Ministeru n-a recunoscut-o.
În acelaşi an a fost cooptat de taragotistul Luţă Popovici, care locuia pe atunci în Orşova, să cânte în formaţia lui, la nunţi, botezuri și nedei. La vremea respectivă, Luţă Popovici era angajat la Casa de Cultură din Orşova, ca dirijor al orchestrei de muzică populară. Datorită talentului său, Ministeru a fost adus de Luţă Popovici să cânte la orchestra pe care o dirija, alături de saxofonistul Meilă Piţigoi, tatăl lui Costel Piţigoi. Ministeru a primit locuinţă în Orşova, pentru faptul că a activat câţiva ani în cadrul orchestei Casei de Cultură din acel oraş. La scurtă vreme a cunoscut o tânără în Orşova, care era de loc din Eşelniţa, pe nume Nadia Anghel, cu care s-a căsătorit – de la 18 ani, legitim –, renunţând la numele Cârpaci şi luându-l pe al ei, Anghel, de unde şi numele Nicu Anghel-Ministeru. Cât a locuit la Orşova, i s-au născut trei copii: Eduard (Edi), Ramona şi Nicoleta. Armata a făcut-o la Vânju Mare, de unde era învoit, sâmbăta sau duminica, să plece la nunţi sau botezuri.
Din 1977 până în 1987, a cântat cu formaţia de familie a trompetistului Sandu Florea din Armeniş, pe la nunţi, botezuri şi nedei. În 1974, Luţă Popovici a părăsit Orşova, venind cu familia în Timişoara, unde s-a şi stabilit. În 1986, Luţă l-a adus şi pe Ministeru la Timişoara, împreună cu familia, rezolvând să primească şi o locuinţă. Tot Luţă a fost acela care, cunoscându-l pe directorul de atunci al Întreprinderii Electromotor Timişoara, pe nume Dorin Goţia, l-a angajat pe Ministeru ca muncitor acolo. La Electromotor exista şi o mică orchestră de muzică populară, condusă de Ion Truţ, din care Ministeru a făcut parte. La scurtă vreme, Ministeru a ajuns dirijor al orchestei respective, unde a stat doi ani. Din 1987 până în 1994, a cântat iarăşi în formaţia lui Luţă Popovici, alături şi de fiul acestuia, trompetistul Iancu Popovici. Cât a locuit în Timişoara, Ministeru a făcut şi câteva înregistrări. În 1988, cu ajutorul lui Luţă Popovici, a înregistrat 13 piese pe un disc la Electrecord Bucureşti. Din mica formaţie au făcut parte Nicu Anghel Ministeru – saxofon (solo), Luţă Popovici – taragot, Iancu Popovici – trompetă, Virgil Muzur – vioară, Geanu Marian – acordeon. Ţambalistul şi contrabasistul au fost din Bucureşti. Cele 13 piese de pe discul Electrecord sunt: Doiul lui Florea, Brâul orşovenilor, Ardeleana de la Armeniş, Doina lui Ghiţă Ciocârnău, Brâul lui Virgil Muzur, Doina lui Nicu Anghel, Brâu de la Oraviţa, Doiul lui Nicu Anghel, Ardeleana lui Luţă Popovici, Brâul lui Sandu Florea, doina Soră dragă, Hora lui George Motoia Craiu, doina Au, dodă. În 1991, cu orchestra de muzică populară din Novi Sad, dirijată de maestrul Lucian Petrovici-Bocăluţ, înregistra 13 piese – jocuri şi doine. A ajuns să facă înregistrări la Novi Sad, prin intermediul ţambalistului Mircea Ardeleanu, care a fost angajat la acea orchestră din 1988 până în 1994. Cele 13 piese înregistrate la Novi Sad sunt: Marş lent de nuntă, Doina lui Ghiţă Ciocârnău, Horă de concert, Joc de doi al lui Sandu Florea, Au dodă, dodă, Pe munte la Semenicu – doină, Brâu cu influenţă sârbească, după Jikovo-Kolo, Joc de doi al lui Luca Novac, Frică-mi e că mor ca mâine – doină, Ardeleana pe trei paşi, Joc pe loc, Din Şopot până-n Gârboţ – doină, Joc oltenesc – rustem, Brâu de pe Valea Almăjului.
Ministeru a avut în scurta sa viaţă doi elevi, pe care i-a instruit în ale saxofonului. Este vorba de Daniel Jurj şi Costel Piţigoi. Pe lângă formaţiile lui Sandu Florea şi Luţă Popovici, Ministeru a mai cântat cu nepotul său, Scumpea Stănescu, şi cu Budoiţă Stănescu, consăteanul şi prietenul său. S-a îmbolnăvit de plămâni şi, în 4 octombrie 1994, a decedat la Timişoara, în vârstă de 37 de ani. Slujba de înmormântare a fost oficiată în ziua de 6 octombrie, de protopopul de Timişoara, Eugen Iancu. De la locuinţa sa din Strada Bujorilor, nr. 73, şi până la cimitir a fost condus de membrii familiei, neamuri, prieteni, cunoscuţi şi muzicanţi cu care a cântat: familia Sandu Florea, Luţă şi Iancu Popovici, Budoiţă Stănescu, Scumpea Stănescu, Costel Piţigoi. Deşi a plecat din această lume de 21 de ani, în urma lui au rămas doinele şi jocurile interpretate de el cu multă virtuozitate. Ele sunt imortalizate pe bandă magnetică, casete audio şi video, pe un disc Electrecord şi în inimile multor iubitori ai muzicii populare bănăţene.
N.A. Sunt de acord cu Ioan Avram, care, în aprilie 2012, scria că Nicu Anghel-Ministeru era cel mai mare saxofonist al Banatului şi că se ştiu prea puţine despre el. Pentru că l-am cunoscut foarte bine şi am cântat cu el, fiind și timp de 6 ani primarul comunei Constantin Daicoviciu, de care aparţinea şi Maciova (Colonie), pe tatăl lui Nicu, nea Gheorghe (Bărici) l-am ajutat cât am putut, în acele vremuri, când de la Cooperativa de consum nu se putea lua zahăr sau ulei, numai dacă dădeai în schimb anumite produse – cartofi, fasole, ouă, găini etc. Am ţinut cont de valoarea lui Nicu. De aceea, am și scris acest articol despre viaţa lui Nicu Anghel-Ministeru.
Ştefan ISAC
