În anul 1889/ iulie, în Congresul de constituire a Internaţionalei a II-a, s-a hotărât ca ziua de 1 Mai 1890 să fie zi de solidaritate a muncitorilor, pentru obţinerea zilei de muncă de 8 ore.

S-a ales această zi pentru că, la 1 Mai 1886, muncitorimea americană, şi mai cu seamă cea din Chicago, cu grele jertfe, obligase un mare număr de patroni să acorde muncitorilor un regim de lucru de 8 ore. Era un prim pas spre înnobilarea muncii.

În 1925, la Rusca Montană, muncitori de la fabricile existente, adică cea de lanţuri, de cuie şi unelte agricole, a patronului Duşan Miloşevici, precum şi muncitorii de la Ruschiţa au scos drapelul tricolor şi l-au aşezat în fruntea coloanei, unde se aflau muncitori şi membrii Comitetului executiv al Clubului muncitorilor.

Demonstranţii au străbătut drumul între Casa Naţională şi Primărie. Demonstraţia a decurs entuziastă şi paşnică.

În faţa Primăriei au luat cuvântul învăţătorul Dumitru Angelescu, Oprea I. Oprea şi notarul Ioan Hanzu.

Sărbătoarea primului 1 Mai muncitoresc era un fapt din şirul celor care vor rămâne în istoria acestor locuri şi a românilor din această parte a ţării.

Locuitorii comunei Rusca Montană erau cuprinşi de o legitimă mândrie. Erau mândri că, în ciuda opreliştilor, au ştiut să se afirme cu vigoare, cu bărbăţie, cu demnitate, sărbătoreşte şi entuziast. Fusese un examen reuşit în faţa istoriei şi în faţa viitorului.

Marcând momentul sărbătorii, un om cu simţ patriotic şi cultură românească a imprimat în stânca dealului pitoresc NEUGER WEGHG o placă de marmură cu următoarea inscripţie: ÎN AMINTIREA ZILEI DE 1 MAI 1925, SĂRBĂTOAREA MUNCEI. ÎNFĂPTUITĂ DE IOAN DIACONESCU, ING. SILVIC”.

Doinel Puiu MĂRGINEANU