Am avut deosebita plăcere să citesc zilele acestea un nou volum de teatru al Anei-Cristina Popescu, „Sinusoide“, apărut anul acesta la Editura Hoffman, din Caracal.
În cele opt piese de teatru, caransebeșeanca Ana-Cristina Popescu a arătat raportul dintre trăirile personajelor, aspirațiile lor și arhetipurile societății, definind această acțiune matematic – „Sinusoide“, „curbă care reprezintă valorile sinusului în funcție de valorile unghiului respectiv “. (DEX)
Adesea întâlnim în matematică foarte multă poezie, multă artă, iar în acest volum autoarea a demonstrat că și între teatru și matematică există o strânsă legătură.
În piesa de teatru „Ea este femeia“, pornește de la o scenă petrecută într-o cofetărie. Omul în negru, un om oarecare, disprețuiește femeia, pe Cofetăreasă, nu plătește consumația, mai mult decât atât, sparge ceașca din care și-a băut cafeaua. Tot în cofetărie își face apariția și Lia, o femeie frumoasă cândva, dar pe care greutățile vieții au urâțit-o. Clara și Sonia, cele care conduceau PFI (Partidul Femeilor Îndrăznețe), observă toate evenimentele ce s-au petrecut în acea zi în cofetărie. Personajul, Copila, înfățișează visul, idealul oricărei femei la început de drum. Lia a rămas fără aripi din cauza societății, însă piesa de teatru se termină optimist, Copila fiind cea care demonstrează că o femeie poate să fie puternică. Deghizată în băiat, se duce la sediul PFI și îi impresionează pe toți. Ea este puternică, „Ea este femeia“!
„Caracatița“ surprinde evenimente triste din perioada comunismului, puse pe seama unui copil care ajunge la orfelinat în urma unei întâmplări nefericite, după ce a spart niște sticle de lapte. La orfelinat îi ajută pe alți copii asemenea lui, încercând mereu să evadeze dintr-un loc al unei morți sigure. El dorea să-și urmeze idealul, să se realizeze în viață. În cele din urmă reușește să fugă și ajunge în fața magazinului de lapte, locul de unde a început tragedia vieții lui. Acolo își găsește sticla lui de lapte, pe care era desenată o caracatiță, sticla ce nu a spart-o cândva, dar o sparge acum, crezând că astfel se eliberează, dar constată că și mama lui s-a depărtat de el și ajunge pe mâinile unui om al legii care-l duce într-un atelier de tâmplărie, obligându-l să învețe o meserie față de care copilul nu avea nicio atracție.
„Indiferență“ prezintă lupta unei femei bătrâne pentru a supraviețui într-un oraș plin de oameni reci, oameni ce nu rup o clipă din goana lor după vânt ca să ajute pe cineva care a căzut pe stradă. Ajunsă la spital cu greu, bătrâna se lovește de indiferența medicilor. Piesa de teatru se încheie cu moartea femeii.
Acțiunea din „Eu sunt Alexandru“ se desfășoară tot într-un spital, mai exact la morgă, surprinzând cercul în care și-a trăit viața Alexandru.
„Rădăcini de păpădie“ prezintă dorința omului de a se depărta de tot ceea ce este artificial și a se întoarce în sânul naturii.
„Ușa pierdută“ este simbolul elementului după care fiecare om aleargă o viață, dar îl pierde din nepricepere. Omul nu reușește să ghicească țiganca, după cum nu a reușit acest lucru Gavrilescu, în „La țigănci“, de Mircea Eliade.
Dragostea este idealul absolut și ea este elementul din monodrama „În căutarea ultimului element“ pe care-l caută personajul.
„Gratitudine“ prezintă greșeala pe care oamenii o fac adesea, aceea de a uita să fie recunoscători pentru binefacerile primite.
Volumul de teatru „Sinusoide“ este un îndemn spre bunătate, toleranță, gratitudine și adevăr…
Ion TURNEA
