Orice început este atât de fascinant! El ascunde atâta unicitate, atâta înţelepciune… Nu există fiinţă omenească să nu-şi dorească să descopere noutatea începutului unui lucru, mai ales dacă acel lucru se dovedeşte extrem de folositor. Aflându-i începutul, îi descoperi cauzele şi poţi să-l perfecţionezi. O să dau câteva mici exemple. Apariţia tehnologiei moderne, a calculatorului, a telefoniei mobile, aparaturii moderne utile în medicină etc., deschide dorinţa fiinţei umane spre cunoaştere, cercetare, dorinţa de a descoperi mai mult, mai util, mai benefic. Descoperirile în domeniul biologiei, chimiei, fizicii, au ajutat mult omul de-a lungul timpului, iar începutul acestor descoperiri deţine cheia perfecţionării lor. Apariţia cuvântului, a primului alfabet, a tiparului, a ajutat omul în a-şi transmite gândurile, sentimentele, descoperirile în domeniul ştiinţei, istoria, urmaşilor. Facerea lumii, apariţia a tot ceea ce este viu, a preocupat mereu fiinţa umană. Asemenea şi existenţa unui popor, apariţia lui, dispariţia sa de-a lungul veacurilor, unde a fost cazul, a stârnit mereu curiozitatea învăţaţilor de a cunoaşte diferite civilizaţii şi a culege tot ceea ce este benefic ştiinţei de la fiecare.
Nu mai departe de tot ceea ce necesită atenţie este şi originea unei localităţi. Începutul este pentru fiecare o enigmă şi nu există formă de viaţă să nu simtă plăcerea primei descoperiri. Albina e fascinată să descopere universul florilor, grădinarul începător este încântat să descopere miracolul ficărei seminţe ce dă rod, medicul e mulţumit să vină cu noi remedii pentru boli ce nu-şi găsiseră până în acel moment leacul, profesorul e mulţumit a descoperi fiecare mlădiţă şi a o ajuta să crească formându-şi personalitatea, tânărul pătruns de sentimentul dragostei este atât de fericit când persoana dragă îşi deschide şi ea sufletul faţă de el, geograful e încântat să pătrundă fiecare formă de relief, geologul e fascinat a descoperi taina Globului terestru, istoricul, şi nu doar acesta, ci oricare om, este deosebit de mulţumit atunci când află enigmele apariţiei unei aşezări umane.
Satul Peştere, aşezat pe malul drept al râului Timiş, la o depărtare de 20 km spre nord de Caransebeş, îşi are originea numelui din configuraţia locului pe care este aşezat. Terenul pe care a fost întemeiat satul este calcaros. Aici, sunt săpate din vechime şase, şapte peşteri mari, din care s-a extras odinioară minereu de fier şi piatră de var, componente prelucrate înainte de căderea regimului comunist în România, în1989, la Oţelu Roşu (Ferdinand) şi la Căvăran.
Pe timpul dominaţiei austro-maghiare, numele satului a fost Krassobardar, Peşterea Caraşului.
În timp, străinii, oficialităţile vremii, care nu cunoşteau originea numelui satului şi nici istoricul apariţiei acestuia pe un teren calcaros în care au fost săpate mai multe peşteri, au tradus în ungureşte numele satului Peşterea, nu Peştere, pluralul geografic de la cele şapte peşteri din hotarul comunal.
Încă din secolul al XVI-lea, satul Peştere a fost menţionat documentar, însă ca proprietatea familiei Găman, familie care în acea vreme stăpânea Maciova și Calova, împreună cu alte sate şi moşii.
În lucrarea Krasso varmegye, la pagina 105, Pesty Frigyes ne arată că pe la mijlocul secolului al XIX-lea a stăpânit acest sat cu numele Peştere o familie din Vârşeţ, numită Teodor. Din această familie, Teodor, una curat românească, a provenit baronul Alexandru Radici, locuitor în Carloviţ.
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, baronul Radici apare atestat ca stăpân peste destinele oamenilor din localitatea Peştere. Acesta a avut conacul în imediata apropiere a bisericii din localitate şi a propus administraţiei locale şi bisericeşti, dar şi credincioşilor, să mute biserica, pe cheltuiala sa, jos, în şoseaua principală, ca să lărgească curtea castelului său. Populaţia s-a opus acestei propuneri, şi astfel biserica a rămas pe vechea ei poziţie.
După cum am menţionat mai sus, este extrem de spectaculos să afli originea unei aşezări umane, de la descoperirea originii ei, la evoluţia acesteia de-a lungul timpului și la schimbările suferite pe parcursul diferitor perioade istorice.
După cum religia are ca scop, de la apariţia lumii, partea spirituală a vieţii, călăuzirea sufletului spre calea luminii veşnice, istoria este ştiinţa care se ocupă cu studiul societăţii omeneşti din cele mai vechi timpuri şi până astăzi. Istoria studiază civilizaţii dispărute, trecutul unui popor, al unei naţii, al unei aşezări omeneşti. Ea descoperă evoluţia acestora de-a lungul vremii, cultura, tradiţiile, obiceiurile, schimbările suferite datorită situaţiilor conjuncturale.
Ca orice aşezare umană, şi localitatea Peştere îşi are istoria ei atestată documentar în diferite scrieri precum lucrarea Krasso varmegye, consemnări întocmite în ungureşte, deoarece o bună perioadă de timp, după cum s-a putut observa în cele menţionate mai sus, a fost sub dominaţie austro-ungară.
În anul 1577, localitatea Peştere a fost atestată documentar pentru prima dată, iar în anii1751-1757 s-a menţionat documentar că avea un număr de 60 de case. În anul 1992 s-a consemnat că satul avea 298 de locuitori, iar în 2002, 264 de locuitori.
Despre istoricul satului Peştere, dar şi al bisericii locului, există un document şi în arhiva Parohiei Cuvioasa Paraschiva, întocmit de preotul Bujor Borlovaş.
Ion TURNEA
