Întreaga istorie a omenirii e presărată cu poveşti, legende, drame sau întâmplări cu final fericit care au la bază aurul, sau mai exact fascinaţia pe care acesta a exercitat-o, întotdeauna, asupra celor dornici de bogăţie şi de putere. De ceva timp încoace, şi la Caransebeş circulă un zvon conform căruia căutătorii de aur din zonă ar fi vandalizat, cu toate că, având în vedere locul, mai potrivit ar fi să se spună profanat, Izvorul de la Crucea Verde, situat pe drumul care duce spre Mânăstirea Teiuş.
Indiferent care este adevărul, un lucru e cert: în jurul izvorului au apărut nişte movile de pământ rezultate în urma săpăturilor care au fost efectuate aici în ultimul timp. Locul e izolat, e drept, dar nici oamenii nu sunt prea dornici să vorbească despre ceea ce s-a întâmplat. Sub protecţia anonimatului şi, bineînţeles, neoficial, se vehiculează informaţia conform căreia nişte cetăţeni au săpat, ziua în amiaza mare, cu utilaje grele, în căutarea aurului care se credea că ar fi îngropat aici. Se bănuieşte că respectivii vânători de comori ar fi venit „la pont”, dar şi cu un detector de metale care le-a semnalat ceva în perimetrul izvorului, însă se pare că în realitate era vorba despre o simplă ţeavă din cupru prin care, pe vremuri, se trăgea apă până la fosta fabrică de sucuri, care funcţiona în casa lui Călţun.
Conform declaraţiilor prof. Dinu Albulescu, un bun cunoscător al istoriei locului, în jurul anului 1900, până la Al Doilea Război Mondial, ţăranii din zonă veneau cu căruţele şi aduceau zmeură şi fragi, iar de la izvor, printr-o conductă care trecea pe sub drum, se trăgea apă, din care se făcea sifon. Sucurile „Krahl”, sau „cu bilă”, cum se mai numeau, deoarece în loc de dop aveau o bilă care, atunci când se deschidea sticla, aceasta cădea în interior, erau vestite în Banat, ele fiind transportate în cantităţi mari, cu căruţele, la Lugoj. Dincolo de acest adevăr, din timpuri străvechi mai circula o legendă conform căreia, cu mult timp în urmă, turcii ar fi îngropat aici aur.
Aşadar, crezând că cei care săpau sunt angajaţi ai unei firme care vrea să reabiliteze izvorul aflat într-o avansată stare de degradare, cetăţenii din zonă nu au intrat la bănuieli decât atunci când au văzut că săpăturile au fost oprite şi că nimeni nu mai astupă groapa care, chiar dacă nu este foarte întinsă, are totuşi o adâncime de 3,50 metri.
Cum însă terenul respectiv aparţine domeniului public al municipiului Caransebeş, am luat legătura cu Vasile Megan, inginer-şef în cadrul Serviciului Public de Întreţinere şi Reabilitare, aflat în subordinea Primăriei Caransebeş. Acesta ne-a spus că a fost la faţa locului, a constatat stricăciunile făcute, dar nu ştie cu certitudine cum au ajuns lucrurile aici. „Oricum, Izvorul de la Crucea Verde e prins în planul de reabilitare întocmit de Primărie pentru anul în curs. În acest sens, am luat legătura deja cu cei de la FORMIN, care au făcut analiza apei, şi, atunci când se va putea, vom începe lucrările aici, cu atât mai mult cu cât şi stareţul Mânăstirii Teiuş s-a arătat interesat de această iniţiativă”, ne-a spus Vasile Megan.
Până una-alta, se pare că cei însetaţi de aur au cam înghiţit în sec. Setea drumeţilor în drum spre mânăstire aşteaptă o mână care să tămăduiască izvorul…
Bogdan NAUM
Foto: Doru BĂLĂŞOIU
