Printre alte manifestări dedicate sărbătoririi Zilei Naţionale a României, vineri, 1 Decembrie, în Sala de festivităţi a Casei de Cultură „George Suru” a avut loc lansarea cărţii „Monografia Caransebeşului – Preistoria (aprox. 40.000 – 650 î.Hr.), de prof. dr. Sorin Petrescu, la eveniment participând câteva zeci de persoane – istorici, muzeografi, scriitori, reprezentanţi ai administraţiei şi consilieri locali, cadre didactice şi prieteni ai autorului.
„Mi-aş fi dorit ca profesorul să fie mai prezent la manifestările noastre culturale, însă el a preferat întotdeauna o atitudine discretă, iese foarte greu din peşterile în care se ascunde pe timpul verii, primăverii şi toamnei. Vreau să mulţumesc Primăriei, cea care s-a gândit să sprijine şi realizarea altor monumente, cum e această carte care sigur va dăinui în timp. Această monografie trebuia să apară”, a spus, în calitate de amfitrion, directorul Casei de cultură, Ioan Cojocariu.
Primarul Felix Borcean, fost elev al prof. dr. Sorin Petrescu, a vorbit despre calităţile autorului, „unul dintre puţinii doctori care merită această titulatură”. Edilul a mai spus că, în câteva rânduri, prin anii 1986-1987, chiar a participat la cercetările întreprinse de dascălul său în peşterile de pe Valea Cernei. „Domnul profesor Sorin Petrescu este un spirit extraordinar de complex, în ciuda aparenţelor de om timid şi modest, chiar fioros câteodată, este un profesor foarte apreciat şi astăzi de către elevi – situaţie în care se găseşte şi fiul meu. Cu toate acestea, dânsul a ales să rămână profesor la Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 2 din Pipirig, deşi ar fi putut preda la oricare dintre şcolile sau liceele din Caransebeş”, a spus edilul. Felix Borcean a ţinut să mai precizeze că ideea publicării acestei monografii nu a fost a sa, el doar a sprijinit-o financiar.
Vorbind concret, despre carte, Ioan Cojocariu a spus că despre perioada preistorică a Caransebeşului se ştiau până acum prea puţine lucruri, chiar dacă încercări în acest sens au existat chiar şi în urmă cu un secol. „Veţi vedea cât de surprinşi veţi fi, citind acest volum, atunci când veţi afla că lângă locurile pe unde treceţi sunt vestigii ale prezenţei noastre aici încă din Paleolitic. Perioada 40.000 – 650 î.Hr. este considerată de Sorin Petrescu ca fiind preistoria acestei zone. Aici s-au găsit nişte obiecte din silex, din corn şi piatră, datând din Paleolitic. Autorul spune cu francheţe că nu se poate pune problema unei locuiri aici, fiindcă artefactele nu au fost găsite în locuinţe, ci au fost descoperite întâmplător, el explicându-le prezenţa prin trecerea, prin zonă, a unor vânători, în drumurile lor spre căutarea hranei. Săpăturile sistematizate au început mai târziu, iar Sorin Petrescu enumeră şi evocă epocile istorice, de la Paleolitic la Neoliticul Timpuriu, perioadă din care a fost descoperită chiar şi o locuinţă şi ceramică, lângă Şcoala Specială Ajutătoare, aceasta fiind prima aşezare umană de pe locul viitorului Caransebeş, trece apoi la analiza Neoliticului Mijlociu, între anii 4.800 – 4.600 î.Hr., şi vine cu cele cinci situri de la Balta Sărată, o analiză pertinentă, efectuată pe baza rapoartelor făcute în baza săpăturilor arheologice, dar şi a unor cărţi de specialitate. După Neolitic trece în revistă Eneoliticul, perioada de tranziţie de la Neolitic spre Epoca Metalelor, dar aici insistă pe viaţa spirituală şi îşi exprimă regretul că, în cadrul săpăturilor, nu a găsit sanctuare, ci doar urme ale unor sanctuare casnice. Ajunge apoi la Epoca Metalelor, la Epoca Bronzului, pe care o descrie foarte bine, insistând pe Grupul cultural Balta Sărată, care ne-a impus în lumea ştiinţifică, descriind depozitul descoperit în 1883, cu 172 de piese, cântărind aproximativ 4 kg, cumpărat, peste zece ani, de un negustor, care, la rândul lui, l-a vândut la Vârşeţ, acolo unde se află în momentul de faţă, expus la muzeu”. Ioan Cojocariu a adăugat că volumul este foarte bine scris, el beneficiind de o traducere impecabilă în limba engleză, efectuată de Laura Mărgineanu, ceea ce va fi în folosul municipiului, deoarece monografia va ajunge cu siguranţă în marile biblioteci ale lumii.
„Volumul lansat azi este o carte care îmbină specialitatea cu modul de a promova istoria, şi mai ales un domeniu mai greu accesibil pentru marele public – arheologia preistorică. S-a spus că noi, cei din Caransebeş, nu facem istorie. Sorin Petrescu, la fel ca şi mine, este de opt generaţii în acest oraş. Iată că această monografie este scrisă de un caransebeşean veritabil. Lucrurile încep să se adune şi să capete o formă”, a spus Adrian Ardeţ, directorul Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din municipiu.
Prof. Nicolae Borcean, fost city-manager al Caransebeşului şi vechi prieten al autorului, a amintit că ideea scrierii acestei cărţi s-a născut în urmă cu trei ani, deoarece s-a dorit o monografie complexă a Caransebeşului, una care să se ocupe de oraş şi în domeniul geografic. „Oricum, este o datorie a noastră să înjghebăm o astfel de monografie, pe care am proiectat-o în 2014, iar Sorin Petrescu ne-a luat-o înainte cu Preistoria, întinzându-se până la anul 650 î.Hr.”. Nicolae Borcean a vorbit şi despre activitatea didactică şi ştiinţifică depusă de autor, „un foarte bun cunoscător şi cercetător al istoriei Banatului Montan”. „Ceea ce este cuprins între coperţile acestei cărţi este rodul unei munci asidue, al unei cercetări pe teren, pentru că efectiv a lucrat pentru toate descoperirile pe care le-a făcut în incinta vetrei Caransebeşului. Mă bucur din suflet că în municipiu se pormovează şi asemenea lucrări, pentru că, din păcate, în ultima vreme se scrie foarte mult, dar cu mai puţină substanţă. Chiar dacă această carte este puţin voluminoasă, ea este plină de substanţă, şi vă asigur că ceea ce veţi găsi acolo este un patrimoniu local extraordinar”.
Despre autor au mai vorbit Dimitrie Negrei, de la muzeul caransebeşean, şi Constantin Brătescu, fost director al Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale.
În încheiere, Ioan Cojocariu i-a dăruit lui Sorin Petrescu două statuete din lut ars de provenienţă congoleză, deoarece, „nu-i aşa, Africa este leagănul omenirii”.
Bogdan NAUM
