O evadare într-o lume a lucrurilor frumoase


Ce poate să fie mai frumos decât Cuvântul? Prin Cuvânt s-a făcut tot ceea ce simțim și zărim. Cuvântul stă la baza Universului. Artiștii ce lucrează cu darul cel mai de preț, Cuvântul, sunt niște făpturi extraordinare. Aleg cuvintele, le împletesc în enunțuri și oferă cititorului opere artistice de o inegalabilă valoare. Datorită talentului lor, muncii lor, reușesc să modeleze lumi, lumi extraordinar de frumoase, lumi în care înțelepciunea, binele și adevărul sunt ridicate la rang de cinste.

Am avut deosebita plăcere să cunosc, la începutul anului 2018, trei oameni minunați – pe Viorel Marineasa și Robert Șerban, din Timişoara, precum şi pe Radu Paraschivescu, veniți la Caransebeș pentru a sta de vorbă cu iubitorii Cuvântului, dar și pentru lansarea volumului „Prozator din silă“, autor Viorel Marineasa.

Preț de câteva ore, scriitorii au putut dialoga cu cititorii și le-au împărtășit din tainele Cuvintelor. Acești oameni mari, modelatori de Cuvinte, puternici, după cum se poate observa din pseudonimul „Fiara“ al scriitorului și jurnalistului Viorel Marineasa, sunt niște făpturi calde, gata oricând să dăruiască în jurul lor pace și liniște, după cum bine observă scriitorul Robert Șerban când îl caracterizează pe jurnalistul și scriitorul Viorel Marineasa: „I se spune Fiara. Fiara rea. Și asta tocmai pentru ca să te facă pe tine, cel care îl cunoști ca pe un om prietenos, generos, bun, altruist, să ridici mirat din sprâncene. Și, apoi, să zâmbești. Să te facă pe tine, cel care nu-l cunoști, să fii precaut, atent, curios, și să te întrebi cum o fi.“ („Prozator din silă/Viorel Marineasa în dialog cu Robert Șerban“, p. 5).

Volumul „Prozator din silă“ este un amplu interviu pe care Robert Șerban i-l ia lui Viorel Marineasa, volumul purtând astfel cititorul în lumea scriitorului Viorel Marineasa, începând cu anii copilăriei, când venea seara acasă obosit de prea multă joacă, căci ce e mai de preț pentru un copil decât jocul?, primul pas spre înțelegerea lucrurilor din jur și responsabilitate, când mama lui îl trimitea să se spele în apa încălzită la soare într-un lighean, până la deplinătatea omului de astăzi, ce e nevoit să lase adesea lucrurile simple și frumoase de ieri, în favoarea tehnologiei de azi: „Mă pun greu în situația de a scrie. Fiind un noctambul, am scris multă vreme numai noaptea […] Da, mă întrebai de scris. Laptopul mi-a cam stricat stilul […] Acum umplu agende, hârtii dispersate, cu documentarea, cu schițe și planuri, cu profilul personajelor, cu nuclee epice, cu pasaje ca și finite, dar care nu și-au găsit încă plasamentul. Apoi leptopuiesc“.

Faptul că scriitorul Viorel Marineasa iubea să trăiască – „Să mă plimb printr-o livadă sau în cartiere mărginașe“ –, consider că a avut un rol esențial în perceperea lucrurilor frumoase ce urmau să fie prezentate mai târziu prin Cuvânt. A contempla ceea ce e în jurul tău, nu face altceva decât să adauge savoare în tot ceea ce dorești să spui prin cuvinte, fie ca scriitor, fie ca jurnalist.

Cu toate că începutul i s-a părut greu scriitorului și jurnalistului Viorel Marineasa, datorită compunerilor școlare ce respectau diferite șabloane, numindu-se astfel „prozator din silă“, observarea a tot ceea ce e în jurul său, lectura, contactul cu alți scriitori, au contribuit la devenirea artistului de astăzi.

Când ai ocazia să întâlnești artiști ai Cuvântului, merită să te rupi de rutina zilnică și să evadezi, măcar pentru o clipă, în lumea lucrurilor frumoase.

Ana-Cristina POPESCU