La începutul anului 2018 am avut deosebita bucurie să lecturez un volum de teatru pentru copii și tineret „Reuniune“, autor Ana-Cristina Popescu din Caransebeş, apărut la finalul anului 2017, la Editura InfoRapArt, Galați.

Volumul cuprinde douăzeci și șase de piese de teatru. Unele pornesc de la jocurile copilăriei, ca de exemplu „Unde să mă ascund?“, de la jocul ascunsa, pe urmă ajunge să surprindă complexele unor personaje, traumele lor, copii fiind, și încercarea lor de a le depăși. Grasu, complexat datorită aspectului său fizic, dar și pentru faptul că rămâne mereu ultimul la joc, se ascude în spatele unei sobe pentru a nu fi găsit. Acolo adoarme și este căutat de personaje precum „Dragostea“, „Timpul“ și chiar „Death“, moartea, de care se ascunde, le evită, până ce „Death“ îi șoptește că a murit și el se trezește din vis datorită colegilor ce-l găsesc în spatele sobei. Visul acesta îl va ajuta să se schimbe. Alte piese de teatru au ca punct de plecare unele povești ale copilăriei, ca de exemplu „Fata babei se mărită“, respectând tradițiile și obiceiurile populare de nuntă, dar totodată încercând să vindece personajul anunțat încă din titlu, de lăcomie. Sunt și piese de teatru ce prezintă momente din viața unor sfinți, ca de exemplu „Sfântul Mare Mucenic Mina, ocrotitorul celor păgubiți“, secvențe din Sfânta Scriptură „Cândva, în noaptea sfântă“, „Magii“, „De Paște“, „Înfricoșata judecată“, încărcate de învățături. Frumusețea limbii române este elogiată în piese de teatru precum „Să iubim limba strămoșească“, piesă în care un personaj se lovește la tot pasul de englezisme, sau în „Balul verbelor“ ori chiar „Fazan“, piesă de teatru ce pornește de la un joc al copilăriei și ajunge să arate frumusețea, melodicitatea cuvintelor limbii române. Se poate observa că piesele de teatru, cu toate că sunt destinate copiilor și tinerilor, sunt încărcate de simboluri.

În piesa „Călător printre umbre“, simbolul central este o imagine cromatică, verdele. Femeia cu ochi verzi este cea care urmărește un personaj toată viața. După moartea acesteia, personajul principal al piesei se călugărește, însă nu scapă de această obsesie a verdelui. Când bătrânețea îl încearcă, întâlnește o altă femeie cu ochi verzi ce îl tulbură, dar care se dovedește a fi fiica lui de care nu a știut nimic, fiica lui cu prima femeie ce i-a atins sufletul, cea cu ochi verzi, dar pe care a pierdut-o când a adus pe lume om. Apar și alte simboluri în această piesă, târâtoarele ce reprezină temerile personajului principal. La final, personajul scapă de umbrele ce l-au urmărit mereu, de întuneric, și găsește verdeața, speranța aceea de liniște, regăsindu-se pe el, identitatea, familia pierdută, și se apropie și mai mult de Dumnezeu, de dragostea absolută.

„Alternanță“ este o piesă de teatru ce pune în opoziție virtuțile și viciile. Înțeleptul este personajul care, de la masa lui încărcată de cărți, aduce în scenă o mulțime de personaje cu scopul de a critica defecte și a le afla leacul. Aduce în scenă Bețivul, Omul lacom, Mincinosul, Invidiosul, dar și Adevărul, Cumpătarea sau chiar Moartea. Prezintă secvențe din Sfânta Scriptură, precum cea a bogatului ce i-a rodit țarina, spre a le raporta unor vicii, în cazul de față lăcomiei, sau secvențe din poveștile copilăriei, ca de exemplu Pinocchio, spre a ajunge la un alt personaj, Mincinosul.

Încărcată de simbolism este și monodrama „Orbul“, dar și piesele de teatru „Paradigme“, „În colivie“, „Sinusoide“ și „Reuniune“, ce reunește, după cum spune chiar titlul volumului, cele patru titluri ale volumelor de teatru publicate de Ana-Cristina Popescu: „Paradigme“ în 2014, „În colivie“ în 2016, „Sinusoide“ în 2016 și „Reuniune“ în 2017. Chiar dacă au ca punct de plecare ceva specific copilăriei, un cadou primit de un copil, de exemplu, o colivie cu doi porumbei, piesa de teatru „În colivie“ ajunge să omagieze frumusețea libertății.

În volumul „Reuniune“, Ana-Cristina Popescu a reușit să trateze între simbol și joacă frământările omului, încercările lui, încă din fragedă copilărie.

Radu BOTIȘ