Welcome Home, Mister Sorin!


Un dublu eveniment cultural s-a consumat joi, 24 mai, în Aula „1 Decembrie 1918” a Primăriei Caransebeş – prezentarea celui de al doilea număr al revistei „Interferenţe”, publicaţie editată de Casa de Cultură „George Suru” din municipiu, şi lansarea cărţilor „La Cicago-ntr-o grăgină” şi „Uica Nielu să întoarşe (dă două)”, ambele purtând semnătura lui Sorin Olariu. De puţine ori a fost sala Primăriei atât de plină ca la această manifestare, la ea luând parte oameni de cultură din Caransebeş sau veniţi de la Timişoara ori Reşiţa, scriitori, cadre didactice, primari, consilieri locali, iubitori de poezie în grai, dar şi foarte mulţi prieteni şi rude ale autorului, originar din comuna Buchin.

Despre revista „Interferenţe” au vorbit managerul Casei de Cultură, Ioan Cojocariu, şi consilierul editorial Nina Ceranu. „Acesta este primul număr din anul 2018. Revista începe cu un elogiu pentru Mihail Halici, cel care şi-a dăruit numele Bibliotecii municipale, primul autor al unei poezii metrice în limba română. Avem, apoi, un articol despre Bata Marianov, sculptorul scriitor care s-a mutat în oraşul nostru şi ne măguleşte cu prezenţa sa artistică. Vin cu articole şi doi reputaţi critici de artă – Pavel Şuşară şi Ileana Pintilie, făcând tuşe scriitoriceşti vizavi de opera plastică şi literară a lui Bata Marianov. «Nu tulburaţi liniştea codrilor mei», o carte a lui Ion Gheorgheosu despre Rezistenţa din munţi a partizanilor bănăţeni, este readusă în atenţie de cineva care a fost prezent la lansarea acelui volum. Veţi mai găsi aici şi poeme ale celor care nu mai sunt, dar şi un interviu cu Lia Lungu, cunoscuta noastră solistă de muzică populară, dar şi scriitoare în acelaşi timp, un eseu despre poezia lui Ion Alexandru, al lui Cornel Ungureanu, despre Sorin Titel, al Arianei Covaci, dar şi multe alte eseuri semnate de Dumitru Jompan, Sorina Jurj, Ileana Zanc, Ionel Bota sau Mirela Dorcescu. De asemenea, este prezent şi Clubul de la Timişoara, colaboratorul nostru în realizarea acestei reviste, publicaţia încheindu-se cu două articole In memoriam, scrise de Titus Crişciu despre Nicolae Nicolae şi Nichifor Mihuţa”.

După ce le-a urat bun-venit la această sărbătoare a culturii găzduită de Primărie, edilul municipiului, Felix Borcean, le-a spus celor prezenţi că, deşi una dintre cele două cărţi are în titlu numele oraşului Chicago, autorul locuieşte totuşi, de ani buni, în Detroit. „Recunosc că am avut o tresărire atunci când am auzit de Chicago, pentru că şi eu am locuit acolo vreo şase luni, în urmă cu mai bine de zece ani, dar, spre deosebire de mine, care n-am reuşit să fiu cucerit de spiritul Americii, Sorin Olariu mi-a spus că lui îi place foarte mult acolo şi se simte foarte bine în America, însă nu cred că atât de bine cum se simte acasă, la Caransebeş. Aşadar, Welcome Home, Mister Sorin!”.

După ce „naşul” celor două cărţi, prof. Ioan Viorel Boldureanu, a vorbit despre felul în care versurile lui Sorin Olariu au ajuns să vadă lumina tiparului, a fost rândul lui Cornel Ungureanu, preşedintele Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România, să se adreseze celor prezenţi. „Acolo, la 10.000 de kilometri, Sorin Olariu îşi aminteşte de acel «acasă» al lui, de acel «întreg al lumii», şi scrie în felul lui de acasă. Ceea ce mă bucură la acest «La Cicago-ntr-o grăgină» este felul atent, amănunţit, în care autorul se întoarce acasă, şi se întoarce acasă prin acele cuvinte pe care le respectă. De poezia dialectală a lui Sorin Olariu am aflat cu bucurie. E o mare bucurie să se ne întâlnim cu un scriitor care se întoarce acasă, care îşi defineşte o identitate, pe care şi-o defineşte printr-un fel de a-şi respecta persoana întâi. Persoana întâi înseamnă literatură, a scrie poezie înseamnă a avea talent”, a spus Cornel Ungureanu.

În discursul ei, prof. Lucia Olariu a amintit despre faptul că poezia dialectală s-a născut în Banat tocmai pentru că bănăţenii sunt făloşi, nu în sensul că sunt vanitoşi, ci în sensul că au un respect profund faţă de ceea ce sunt ei. „Poezia lui Sorin este o poezie născută dintr-o dragoste mare faţă de satul natal, pe care l-a purtat în suflet peste tot, în şederea lui temporară la Timişoara, sau peste Ocean, în Statele Unite, unde s-a aşezat acum. Eu zic că anii copilăriei pe care el i-a petrecut la Buchin s-au fixat definitiv în memoria sa afectivă. Este satul acela autentic, cu dimensiunile lui istorice, cu semnificaţiile lor exacte. Este un sat de oameni gospodari, pe care îl regăsim în versurile sale, şi mi-l imaginez pe Sorin Olariu ca pe un povestaş care se aşează la portiţă, în faţa casei, la givan, şi povesteşte cu har şi cu haz întâmplări pe care le cunoaşte. Textele lui sunt texte literare, ficţionale, însă fiecare dintre noi avem impresia că ne regăsim, ne identificăm chiar cu personajele din carte. Personajele se nasc din harul său, din talentul pe care Dumnezeu i l-a dat şi pe care, din fericire, nu-l risipeşte”.

În amintirea vremurilor de demult, scriitorul Mihail Rădulescu a citit câteva epigrame, câteva „săgeţi literare” a căror ţintă a fost nimeni altul decât Sorin Olariu.

După ce a salutat noua serie a revistei „Interferenţe”, având doar cuvinte de laudă pentru acest al doilea număr al său, Sorin Olariu s-a prezentat, în câteva cuvinte, auditoriului. „Am avut primul contact cu poezia în grai bănăţean încă din vremea când eram copil. Mi-a picat în mână cartea «Ano, Ano, Lugojano», Editura Facla, 1974, unde este o prefaţă semnată de acad. Gabriel Ţepelea, un studiu elaborat despre literatura în grai bănăţean. Mi s-au părut foarte frumoase acele poezii din carte, am ţinut cartea tot timpul cu mine şi le citeam prietenilor acele poezii. După anii ’90, fiind student la Timişoara, am avut surpriza să constat că la Radio Timişoara există o emisiune, «Gura Satului», şi mă trezeam duminica dimineaţa să o ascult. A apărut şi un volum pe care l-am cumpărat. Acestea au fost primele mele contacte cu poezia în grai bănăţean. Apoi, lucrând la Caransebeş, printre altele şi la televiziunea Eurosat, unde mă ocupam de emisiuni culturale, am avut şansa să-i am invitaţi pe membrii Cenaclului «La Poşomândre», aşa că am luat contact şi cu poezia în grai din municipiu. Încet, încet, am început să scriu şi eu poezie în grai bănăţean, m-am molipsit de la ei. Am recitat câteva la radio şi la televiziune, s-au bucurat de succes, şi acest lucru mi-a dat curaj să scriu în continuare”, a spus Sorin Olariu.

Sonia BERGER