La 129 de ani de la moartea poetei, a văzut lumina tiparului prima traducere în limba spaniolă a operei literară a Veronicăi Micle. Este vorba de 31 de poezii, publicate sub formă de antologie poetică la Ediciones Rilke.

Această editură are în colecţie poeţi clasici precum Paul Valery, Manuel Machado sau Christina Rossetti, Jean Genet, Goethe, Heine sau Holderlin, pe scriitorul al cărui nume îl poartă, Rainer Maria Rilke, iar acum şi pe poeta noastră Veronica Micle.

Responsabilul acestei traduceri este poetul Călin Pamparău, născut la Caransebeş, dar care trăieşte de mulţi ani în Spania şi care, văzând puţinătatea autorilor noştri clasici în ţara sa de adopţie şi în Europa, în general, a decis traducerea operei Veronicăi Micle.

„Am simţit nevoia de a face publică literatura română într-o ţară întreagă, pentru a nu fi cunoscuţi doar datorită operei lui Eminescu, deoarece, dacă ne aducem aminte, poezia sa a fost tradusă în mai mult de 60 de limbi străine. Acest lucru nu s-a întâmplat însă cu Veronica Micle. Poezia ei este extrem de profundă, sentimentală şi sonoră, sub o formă eminesciană, ceea ce era logic, şi nu numai în limba română, ci şi în limba spaniolă, aşa cum am constatat, şi prin urmare am considerat că merită să fie tradusă. Deşi mă bucură faptul că a fost tradus recent Mircea Cărtărescu, considerat cel mai bun scriitor român contemporan, cu «Orbitor. Aripa stângă» sau «Solenoid», în limba spaniolă, într-un fel acest lucru mă şi întristează, deoarece scriitorii noştri clasici nu au fost traduşi, cu excepţia Poetului Nepereche Eminescu. Aşa cum spunea acum câteva săptămâni poeta spaniolă Ariadna García, în interviul din El Cultural, «Citind catalogul poeziei spaniole din secolul trecut, am constatat doar opera poetică a lui Gloria Fuertes, o singură femeie, 57 de bărbaţi», acelaşi lucru l-aş putea spune şi eu – poezia română e la fel. Unde a fost Veronica Micle până acum? De ce a fost uitată? Poate din causa faptului că a fost femeie… Pot, totuşi, să spun că, fără îndoială, literatura încă nu este pierdută, cu condiţia să facem aceste gesturi de generozitate faţă de poeţii noştri uitaţi. Încă mai există o speranţă”, ne-a spus Călin Pamparău.

Poetul debutează editorial în acest an, şi o face de mână cu marea scriitoare a României şi a epocii romantice, numele şi opera ei urmând să traverseze frontierele şi să străbată ţările, datorită iniţiativei tânărului poet caransebeşean.

La ora actuală, Călin Pamparău lucrează la traducerea poeziilor nepublicate ale lui Mihai Eminescu.

Bianca METEŞ