Miercuri, 28 noiembrie, în Sala de şedinţe a Consiliului Judeţean Caraş-Severin din Reşiţa a avut loc lansarea cărţii „Comunitatea de Avere din Caransebeş şi evidenţa jertfelor bănăţene din Marele Război”, scrisă de Laurenţiu Ovidiu Roşu, şeful Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale, instituţie cu sediul în municipiul de pe malurile Timişului şi Sebeşului. La manifestare au participat reprezentanţi ai Consiliului Judeţean, ai Instituţiei Prefectului, Bibliotecii Judeţene „Paul Iorgovici”, ai Casei Corpului Didactic, ai Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş, ai Bisericii, profesori din învăţământul superior şi liceal, precum şi numeroşi oameni de cultură.
Cartea – a spus Clara Constantin, directorul Bibliotecii Judeţene – a apărut sub egida acestei instituţii, cu sprijinul Consiliului Judeţean şi finanţare din partea Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, în cadrul Programului de aniversare a Centenarului României (1918-2018) şi marcarea unui secol de la terminarea Primului Război Mondial.
După cuvântul de bun-venit şi felicitările adresate autorului de către prefectul Matei Lupu, a vorbit preşedintele Consiliului Judeţean, Silviu Hurduzeu, care s-a referit la faptul că aceasta este a doua carte lansată în scurt timp, după cea a prof. univ. dr. Vasile Mircea Zaberca. „Autorul evocă, aici, jertfa soldaţilor proveniţi din Regimentul Nr. 13 Caransebeş, în a cărui componenţă intrau fii de ţărani din localităţile care acum compun judeţul Caraş-Severin. Dacă în cartea dlui Zaberca era vorba despre delegaţii la Alba Iulia, în cartea dlui Roşu este vorba despre soldaţi, despre sacrificiul lor în Primul Război Mondial, cel care a făcut posibil actul de la 1 Decembrie 1918. Foarte relevantă mi se pare introducerea, acest citat din Grigore Leşe: «Negreşit, fiecare avem părinţi, bunici, strămoşi, vecini, pe cineva mort pe front, prizonieri de război, refugiaţi. La Sfânta liturghie, preoţii îi pomenesc pe cei căzuţi pe câmpurile de luptă, şi numai noi, prinşi în caruselul vieţii de zi cu zi, aproape i-am dat uitării. Cui îi mai arde azi de eroi? Ne-a mai rămas poate un nume, nici acela întreg, o poveste înceţoşată a vieţii lor frânte brusc, eventual o fotografie îngălbenită, din care ne privesc tineri, frumoşi, încrezători». Ei, bine, această carte tocmai acest lucru îl face. Ovidiu Roşu, cel care de fiecare dată reuşeşte să scoată, din documente îngălbenite, lucruri extraordinare, reuşeşte în acest volum, cu fotografii, cu scrisori trimise acasă de cei de pe front, să evoce acele vremuri teribil de tragice”.
Clara Constantin a făcut în continuare un bilanţ al celor 52 de luni de confruntări ale Primului Război Mondial. „Datele statistice nu pot explica decât parţial ceea ce s-a întâmplat. Tragedia trăită între anii 1914-1918 cuprinde, printre altele: antrenarea treptată în război a 28 de state, mobilizarea a aproximativ 75 de milioane de oameni, 10 milioane de militari morţi, 3 milioane de militari dispăruţi, 13 milioane de civili morţi, 20 de milioane de răniţi, 9 milioane de orfani de război, 5 milioane de văduve de război. Cartea lui Ovidiu Roşu îşi propune să scoată în evidenţă amploarea dezastrului, tocmai în segmentul pierderii de vieţi omeneşti, în zona fostului Regiment de Graniţă Româno-Bănăţean Nr. 13 din Caransebeş”, a mai spus Clara Constantin.
„E o perioadă în care vorbim despre lupta românilor care, în mai puţin de o lună, respectiv de la armistiţiul din 11 noiembrie 1918 şi până la Marea Adunare de la 1 Decembrie, au reuşit să dea la o parte indiferenţa, toate problemele, toate piedicile, şi să meargă la Alba Iulia, să realizeze un act esenţial pentru naţiunea noastră, pentru poporul român. Din 11 noiembrie şi până la 1 Decembrie a fost o mare dispută, iar dacă acest regiment, aceşti români nu erau la Caransebeş, s-ar fi ajuns la un război civil, pentru că miza cea mare o constituia Reşiţa, cel mai puternic centru economic din sudul Austro-Ungariei”, a spus directorul Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş, Adrian Ardeţ.
În cuvântul său, autorul a vorbit despre motivul pentru care cartea cuprinde liste ale persoanelor decedate, precizând că ideea publicării volumului i-a venit în urmă cu 10 ani, atunci când a primit un telefon prin care Ambasada României din Cehia apela la Arhivele Naţionale în vederea identificării unei familii care a ridicat un monument într-un cimitir cu eroii din Primul Război Mondial. „Până la urmă am reuşit să identific persoana, acel erou căruia familia îi ridicase un monument în Cehia, după numărul de casă. Am avut nevoie de câţiva ani ca să înţeleg ce potenţial au aceste liste, să înţeleg faptul că în liste nu erau trecute doar numele şi prenumele celor decedaţi, ci şi numărul de casă, numărul de comunion grăniceresc, deoarece Regimentul de Graniţă s-a desfiinţat în 1872, iar Comunitatea de Avere s-a înfiinţat în 1879, plus încă alte informaţii care permit identificarea unei persoane. Volumul acesta, în cea mai mare parte, este un izvor istoric. Important de ştiut mi se pare şi că aceste liste nu au fost întocmite de un organ al statului, de către o instituţie, ci de către o societate – Comunitatea de Avere, care a continuat activitatea Regimentului de Graniţă în acest sens. Din cele 94 de localităţi cuprinse în Comunitatea de Avere din Caransebeş, pentru 90 se păstrează aceste liste. Am încercat să compensez ariditatea datelor printr-un studiu introductiv generos, am adunat fotografii, şi am evitat să folosesc foarte multe date şi evenimente, pentru a nu plictisi. Am preferat să dau cuvântul celor care au fost în război, pentru că am considerat că mai bine decât ei nu poate să se exprime nimeni”, a mai spus Laurenţiu Ovidiu Roşu.
Sonia BERGER
