Albina este prototipul luminii ce botează în fiecare primăvară plantele, ajutându-le să dea rod. Galbenul ei, reflectat şi în produsele muncii sale, este aur pentru sănătatea fiecărui om.

De fiecare dată când albinele sărută în zborul lor natura, soarele zâmbeşte mai puternic ca niciodată.

Acest zâmbet de primăvară al lui are sensul de a arăta că tot ce părea mort a renăscut, că viaţa în natură a primit din nou culoare şi mireasmă.

Odată cu trezirea naturii la viaţă, albinele, ca nişte prelungiri ale razelor de soare, mângâie primele flori, primii muguri de primăvară.

Câtă viaţă si relaxare simţi în prisacă urmărindu-le jocul!

Astfel, în fiecare primăvară, apicultorul, însoţind zborul albinei din floare în floare, intră într-o lume unică, un adevărat paradis al culorilor şi aromelor.

Albina este insecta care reuşeşte să pătrundă universul fiecărei flori. Ea culege înţelepciunea şi nectarul miilor de colţuri de rai ce-şi deschid petalele pentru ca aceasta să se împărtăşească din feerica lume a frumuseţilor. Această lume omul nu o poate pătrunde, nu e la fel de profund ca albina.

Aroma de culori a naturii o primeşte pe albină să fie regina paradisului terestru în fiecare primăvară, căci ea ajută la polenizarea plantelor, contribuind astfel la succesiunea anotimpurilor.

Câtă profunzime ascunde natura, iar albina este aceea care poate să pătrundă această taină…

Salcâmii sau teii încărcaţi de flori îşi trimit în fiecare an vraja lor plină de aromă peste stupină, invitând harnicele albine să le sărute mulţimea de stele parfumate ascunse între frunze, în timp ce ei, fericiţi de viaţa ce palpită în tot ce-i înconjoară, îşi înalţă capetele în văzduh, atât de semeţ, încât ramurile lor par a ţine în mână cerul cusut cu infinite fire subţiri de mătase albă, împletite cu albastre fire de safir.

O feerică poezie poţi trăi în acea perioadă din an în stupină. E suficient să te rupi pentru o oră de toate grijile şi să trăieşti momentul culegerii alături de iubitele tale albine din prisacă, pentru a te încărca cu energie pozitivă pentru foarte multă vreme.

Un joc de luminiţe săgetează florile în mii de linii şi cerculeţe, într-un dans al unei fericiri eterne.

Nici nu se usucă lacrimile dimineţii de pe câmpul înverzit şi de pe fruntea plantelor încă adormite, până ce albinele, anunţând prin strălucirea lor primele raze ale răsăritului de soare, îşi încep activitatea.

Vara, cromatica albinei se împleteşte ziua cu lumina solară ce mângâie florile, iar noaptea cu ochii stelelor ce vegheză câmpul adormit. Dungile negre ce pictează corpul auriu al zeiţelor soarelui şi stelelor aminteşte de întunericul greutăţilor ce le aşteaptă pe neobositele insecte în interiorul stupului pe timp de iarnă sau în lupta cu inamicii lor.

În fiecare an, orice floare îşi deschide petală după petală, aşa cum o carte se deschide filă după filă, invitând insecta cunoaşterii şi înţelepciunii să pătrundă lumea parfumată şi aromată a esteticii.

Ion TURNEA