Am constatat că şi la împlinirea a 30 de ani de la acele evenimente, a fost uitat acest lucru de către organizatorii manifestaţiilor din 21 decembrie, în Caransebeş.
Nu cred că militarii au fost uitaţi pentru că nu au reacţionat atunci împotriva manifestanţilor. Trebuie precizat faptul că niciun militar din fostele Unităţi militare din Caransebeş nu a generat vreo victimă în rândul civililor, ba, din contră, în rândul militarilor au fost victime – un mort şi mai mulţi răniţi.
Voi expune mai jos câteva aspecte (motive) care să determine cetăţenii (mai ales pe cei care sunt mai tineri azi) să reţină că, în Caransebeş, Armata a fost alături de manifestanţi şi de cei mulţi chiar şi după 22 decembrie 1989.
Astfel, deşi în oraş erau peste şapte Unităţi militare cu efective impresionante, niciuna nu a intervenit împotriva revoluţionarilor decât paşnic, pentru protejarea unor obiective, respectiv magazinul Timiş şi sediul Garnizoanei de lângă Miliţie, unde erau echipament şi materiale pentru câteva mii de rezervişti.
Imediat după 21 decembrie 1989, nemaifiind Miliţie (cadrele s-au retras la U.M. 01172), noi, comandanţii a cinci Unităţi militare, am luat măsuri pentru asigurarea siguranţei cetăţenilor, atât ziua, cât şi noaptea. Astfel, au fost formate patrule mixte, dinspre Centru spre Pipirig, spre Balta Sărată, spre Şesul Roşu via Teiuş, până în 15 ianuarie 1990, când s-a format Poliţia.
În magazinele mari au fost trimise cadre care să intervină pentru aplanarea divergenţelor atunci când acestea se iveau datorită cererilor prea mari de produse din partea unor cumpărători.
Tot Armata a asigurat, câteva zile, aprovizionarea unor magazine cu produse de strictă necesitate, mezelurile fiind aduse cu elicopterele de la Salonta ori Curtici.
La Primărie (sediul ALA) a fost constituită o grupă operativă, permanent, al cărei şef prezenta zilnic, la ora 11, situaţiile ivite şi nevoile în perspectivă, oră la care erau prezenţi toţi cei cinci comandanţi şi când se luau şi măsuri, sigur, cu informarea celor din conducerea oraşului.
Nu s-a intervenit nici atunci când de la Bucureşti se solicita acest lucru şi nici când conducerea I.P.J. Caraş-Severin a solicitat întărirea pazei la sediul Miliţiei (ora 20.20).
Nu s-a răspuns cu foc nici împotriva unui T.A.B. la Şoabe (un TAB avea 2.500 de cartuşe calibrul 14,5 mm).
Toate cele de mai sus şi multe altele sunt înscrise în caietul fostului comandant al Garnizoanei Caransebeş.
Dacă se are în vedere că la fiecare Unitate militară de la nivel de Batalion în sus era un asemenea jurnal (carnet) şi că toţi comandanţii ar fi fost întrebaţi, începând cu 1990, despre toate acestea, acum am fi fost mai aproape de adevăr (dacă se dorea).
Încă mai sunt comandanţi de Unităţi care mai sunt în viaţă şi care mai pot da detalii, atâtea câte îşi mai amintesc.
Semnează fostul Comandant al Garnizoanei Caransebeş în 1989-1990, care încă mai trăieşte şi mai deţine Caietul-jurnal cu date din perioada 16.12.1989 – 16.01.1990, pe ore şi minute.
P.S. Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere îşi are sediul la Cercul Militar din Caransebeş.