Microbii sunt peste tot. Sunt atât de mici, încât nu-i putem vedea cu ochiul liber, și cu toate acestea există, roiesc în jurul nostru. Dansează și se răsfață la tot pasul, fiind aducători de rău. Cele mai urâte boli încearcă omul din cauza acestor răsfățați care cuceresc totul în jur.
Adesea se întâmplă ca în viață să te lovești de anumite bariere, să fii nevoit să încerci alte cărări pentru a ajunge să cucerești cetatea mult-visată. Mereu se găseşte cineva să se pună stăvilar, să se ascundă pe cărarea vieții tale ca un zid ascuțit, ca un microb ce s-a pierdut fericit pe sub unghii, sperând să aducă, odată cu acel cuibar ce și l-a făcut, și boli care să te supere.
Sunt mulți microbi care se pun de-a curmezișul și încearcă să-ți oprească drumul cel lin. Unii sunt hidoși, au unghii ascuțite și dinți lați. Nu își arată fața, dar te agață și te mușcă.
Microbii se ascund peste tot, în apă, în sol, în corpul plantelor sau animalelor, pe corpul ființelor, în aer, pe obiecte. Sunt organisme unicelulare, microscopice. Nu-i poți identifica cu ochiul liber pe acești șmecheri. Microbii ce au chip omenesc se ascund prin birouri, prin sălile de spectacole, pe scena politică, prin spitale, prin diferite instituții sau firme. E greu să-i intuiești, dar îi simți imediat ce încep să-și scuipe veninul.
Am întâlnit de-a lungul timpului mulți astfel de microbi. Cel mai recent întâlnit a fost un bufon ce poza în mare artist de teatru. Încerca să ofere lecții unor începători, când de fapt el era un amator ce s-a desprins din lumea manelelor și a crezut că prinde pe Dumnezeu de picior. Lipsit de orice tact pedagogic, acest „director artistic“, departe de tot ceea ce s-ar putea numi un bunicel regizor, se dădea în spectacol. Era de râsu’-plânsu’. De curând, i s-a încheiat stagiunea. Piesa lui de teatru scârțâită a ajuns la final. O comedie de tot plânsul a fost perioada în care mai alerga pe scenă. Departe de orice disciplină, vulgar în comportament, cu un limbaj sărac, dar cu sâsâială de șarpe, a ajuns să-și mute scena în aer liber și de acolo acasă, sau poate înapoi, în lumea ștearsă a imitațiilor, căci manelele nu sunt altceva decât o reproducere de sunete din diferite culturi, însoțite de niște cuvinte lipsite de sens.
E rău când un microb se pune în drumul altor oameni și se folosește de puterea sa ca să viruseze, să-i umple de bacterii pe cei sănătoși. O perioadă e greu, până ce se vindecă cei care au intrat în contact cu microbul, pe urmă își revin și pornesc pe drumul cel bun.
Mult săpun îți trebuie să omori microbii, să-i reduci la tăcere!
În vara ce s-a dus cam de multișor la culcare, am fost plecată într-o stațiune în frumoasa noastră țară. Stăteam liniștită într-un parc și contemplam frumusețea arborilor, când o „muzică“, dacă aș putea să o numesc aşa, a început să strice toată poezia momentului, să alunge muzica gândurilor, a naturii ce se întrecea în verdeață. Niște zgomote amestecate bubuiau. Mi-am îndreptat privirea spre locul de unde venea furtuna. Erau niște tineri ce purtau o boxă pe umeri, nu se uitau pe unde călcau, dar se mișcau pe ritmurile acelea fără cap și coadă, nici măcar sălbatice nu le-aș putea numi, căci și sălbăticia îşi are farmecul ei. Erau ca niște somnambuli, dar nu atrași de lumina Lunii, împărăteasa nopții, ci de o muzică nedeslușită. Erau purtați de manele. Nu mergeau, ci țopăiau fără să se mai uite în stânga sau în dreapta. Unul s-a izbit de un copac, dar nu a avut vreo reacție de trezire la realitate. A făcut un pas în lateral și a continuat să meargă ca drogatul, însoțit de ceilalți. Pe drum, o fătucă a fost atrasă în jocul lor – microbii și-au împroșcat veninul și au făcut o victimă. La un moment dat, s-au oprit pe o bancă, dar victima ce a gustat vacarmul otrăvit de microbi nu s-a așezat, continua să se bâțâie ca o somnambulă în fața lor. Am plecat, lăsând în urmă poluarea fonică și vizuală.
Am dat doar câteva exemple, dar microbii sunt pretutindeni. Ei se ascund în cele mai misterioase crăpături și se ivesc în calea fiecăruia, când ne așteptăm mai puțin. Cu toții cunoaștem fel și fel de microbi, dar e bine să ne ferim de ei, să evităm a intra în contact cu ei, iar de vom ajunge, din greșeală, în legătură cu ei, neapărat trebuie să dezinfectăm imediat tot ceea ce au atins.
Ana-Cristina POPESCU