„Fiți treji, privegheați! Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5,8). Cel mai ușor mod prin care diavolul îl stăpânește pe creștin este participarea cu nevrednicie la Sfânta Împărtășanie. „Întotdeauna ieșiți dintre cei care se împărtășesc cu nevrednicie din dumnezeiasca Euharistie”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur (Omilia I, La trădarea lui Iuda).
Fiți atenți: trupul lui Hristos nu l-a izgonit pe satana de lângă el, ci acesta a putut să se apropie și să intre în el (în Iuda). Desigur, nu înseamnă că Iuda s-a îndrăcit, ci că sufletul său s-a predat pe de-a-ntregul „rânduielii” satanei. Tot Sfântul Ioan Hrisostom ne atenționează: „Învață deci că cel care se împărtășește fără vrednicie îl bagă în sine pe diavolul”. Dobândește mintea și voința diavolului, cu rezultatul că nimic nu-i mai atinge conștiința, nici moartea, nici judecata cerească, nici iadul. Poate, la urma urmei, suntem uneori împinși tocmai de diavol spre Sfânta Împărtășanie.
Continuarea: Iuda s-a împărtășit o singură dată cu nevrednicie și s-a demonizat. Gândiți-vă dacă ne împărtășim și a doua oară și a treia oară la fel, cât se va mortifica (demoniza) sufletul nostru! Gândiți-vă acum cu cât mai mult se demonizează creștinul care se împărtășește des cu nevrednicie! Lucru pe deplin valabil și pentru clerici, care vrând-nevrând se împărtășesc de mai multe ori. Dacă ne împărtășim cu nevrednicie, cu ură, cu iubire de arginți, cu invidie, cu slavă deșartă, cu trufie și celelalte, murim cu de-a-ntregul, cu urmarea că devenim periculoși duhovnicește și pentru poporul pe care am fost chemați să-l izbăvim, să-l mântuim!
Este valabil și opusul. Dacă ne împărtășim cu suflet curat, atunci ne împărtășim „spre ștergerea și pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor și a deprinderilor cele rele și a nălucirilor celor de noapte, ale duhurilor celor viclene și întunecate” (Canonul Sfintei Împărtășanii, Rugăciunea a zecea a Sfântului Ioan Gură de Aur). „Prin aceasta Sângele spală sufletul nostru, cu aceasta se împodobește, cu aceasta face mintea noastră să strălucească mai mult decât lumina” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 46 la Ioan). Devenim luminători, îngeri pământești, bucuria și slava lui Hristos cel răstignit!
Dacă cel mai ușor mod în care diavolul ne stăpânește este părtășia cu nevrednicie la Sfintele Taine, atunci cel mai ușor mod de a-l învinge noi pe el este participarea cu vrednicie la acestea. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Ca niște lei care scot flăcări pe gură plecam de la Sfânta Împărtășanie”, pârlindu-l pe diavol (Omilia 46 la Ioan).
Mai ales atunci când creștinul se găsește în ultimele clipe de viață și se împărtășește cu vrednicie cu Trupul și Sângele lui Hristos, atunci călătoria lui spre cer este nedureroasă. Demonii înaripați nu îndrăznesc să se apropie de el, deoarece este înconjurat de mii de îngeri! „Cei care pleacă din lumea aceasta, de se vor împărtăși cu conștiință curată, sunt primiți de îngeri, care îi întâmpină cu bucurie de dragul Sfintei Împărtășanii” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântul 6, „Despre preoție”).
Pr. Petru PAICA