Vă propunem să re/descoperiți un OM fain, un dansator dăruit și un instructor de joc popular cu care Banatul de Munte se mândrește. Calități mai are multe, cei care îl cunosc le știu deja, dar nu le etalează, pentru că este mult prea modest.
Așadar, este vorba despre spiritul bănățean-cărășean, este vorba despre Simion Dragalina, din Țara Gugulanilor, coregraf al Ansamblului ,,Zestrea Gugulanilor” din Caransebeş, dar şi al Ansamblului ,,Semenicul”, al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Caraş-Severin din Reşiţa.
Născut în 13 ianuarie 1956, în Bolvașnița, trăiește tot în comuna natală și se ocupă cu ce e mai frumos și apreciat în lumea satului – jocul popular.
Povestea lui Uica Simi, așa cum îi spun copiii de la dansuri, e cea a unui om ca toți oamenii, cum îi place să afirme. Studiile primare le-a făcut la Bolvașnița, pe cele liceale la Caransebeș, e căsătorit și are o fată și un băiat de care, firește, e mândru ca orice părinte.Dragostea pentru jocul tradițional a fost nativă, mărturisește Simion Dragalina. „Am dansat la «Balada Cernei», ansamblu al Casei de Cultură Băile Herculane, din 1977 până în 1993, deci mulţi ani. A fost o perioadă extrem de frumoasă și benefică pentru mine, profesional vorbind, au fost turnee în Europa, Israel și clar, cele la nivel local și național. Prin 2002-2003, fiind consilier local la Primăria Bolvașnița pe probleme de cultură și învățământ, a avut loc un concurs «Educație prin artă» și mi s-a propus de către conducerea Școlii și a dascălilor să mă implic în instruirea copiilor în vederea participării la concurs. Zis și făcut. Oricum, îmi doream acest lucru. Am lucrat cu copiii și am câștigat premiul I la faza județeană și am vrut să-i duc al Râul Alb într-o tabără, dar nu am reușit. Totuși, drept recompensă, i-am dus la Festivalul «Carpatica» de la Deva, apoi a urmat Festivalul Românilor de Pretutindeni, de la Callatis – Mangalia”.
Vremurile au fost bune și frumoase, nici acum nu-i rău, spune Uica Simi, cum îl alintă copiii și chiar părinții acestora. „Vremurile ni le facem și noi, desigur, cu voia lui Dumnezeu. Zece ani nu e enorm, dar nici puțin, cât am fost directorul Căminului Cultural din Bolvașnița cu jumătate de normă, fiind și bibliotecar. În această perioadă am încercat să apropii copiii, tineretul, de ce e frumos, curat și de calitate, și cred că am reușit. Și după ce nu am mai fost director de Cămin, am continuat cu acești copii la şcoală, participând la festivaluri-concurs sau la festivaluri, şi aş aminti aici «Hercules», «Alaiul Primăverii», «Festivalul Inimilor» și altele, în Dobrogea, Republica Moldova, Serbia, Bulgaria, Grecia. Am dobândit experiență și am trăit emoții ce țin locul bunurilor materiale, ne-am îmbogățit sufletele”.
În 2003-2004 Simion Dragalina a urmat cursuri de coregrafie, susţinând examenul de specialitate cu maestrul Marin Barbu. Deține o diplomă de la Asociația Coregrafilor pe țară, a absolvit alte cursuri și a avut întâlniri cu coregrafi la Timișoara, Făget, Bozovici, Oravița, Herculane, dar și la Sinaia-Predeal.
„Până în 2013 am activat la Bolvașnița, apoi am renunțat, pentru că, pe scurt, nu accept compromisurile, ăsta e felul meu. Acolo, la Bolvașnița, am lăsat 12 perechi de dansatori, deci o pepinieră serioasă. După, mereu vine un «după» sau un punct și o luăm de la capăt, iată-mă la Caransebeș. Am înființat Asociația Cultural-Folclorică «Zestrea Gugulanilor» în parteneriat cu Muzeul de Etnografie și al Regimentului de Graniță. Mă bucur mult că lucrez și cu tinerii și cu copiii de la Ansamblul «Semenicul» al Centrului. Trăiesc un sentiment aparte când văd că și la oraș lumea respectă valorile tradiționale”, a mai spus Simion Dragalina.
Patima jocului o explică Uica Simi simplu: „Treaba asta cu pasiunea jocului e pacimă grea, nu te poți lăsa niciodată… Fiecare copil e și al meu, nu doar al părinților, așa consider și așa mă port cu el. Îi iubesc pe acești copii, am copii de la 5 ani la 25 de ani și mă bucur când văd în ochii lor voință și drag pentru tradițiile neamului. Abecedarul jocului popular poate fi început la orice vârstă, trebuie doar drag, dorință și omenie. Ce-i drept, mai vin unii și de gura părinților, a bunicilor și a altora, dar până la urmă se regăsesc în grup și rămân, rămân aici să făurească Zestrea Gugulanilor, a bănățenilor de la munte, a românilor…“.
Angelica HERAC
