Ca urmare a vehiculării tot mai dese, în ultimul timp, în presă, a numelui împărătesei Sisi, a cărei statuie, e drept, încă deteriorată, se află la Caransebeş, managerul Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Dacian Rancu, a vorbit într-o recentă conferinţă de presă atât despre această adevărată operă de artă, cât şi despre planurile pe care administraţia judeţeană le are în privinţa ei. Important este faptul că în Europa mai sunt doar patru asemenea statui, aflate la Viena, Budapesta, Insula Corfu (Grecia) și Geneva, toate stilizate, în timp ce sculptura de la Caransebeş înfăţişează cel mai fidel imaginea împărătesei.
Astfel, a spus Dacian Rancu, bavareză de origine, Elisabeta de Wittelsbach a fost una dintre cele mai iubite şi admirate figuri feminine ale Imperiului Austro-Ungar, din întreaga sa istorie. Deşi iubită şi admirată, Sisi nu a fost niciodată mulţumită de viaţa pe care trebuia să o ducă, fiind o femeie depresivă şi nefericită, extrem de sensibilă faţă de natură, fapt ce a şi legat-o definitiv de frumuseţea Băilor Herculane.
Se naşte în Ajunul Crăciunului, în anul 1837, la München, şi în 24 aprilie 1854 se căsătoreşte cu verişorul său, Franz Josef, rege al Austriei şi împărat al Imperiului Habsburgic, după ce însuşi Papa le acordă dispensa necesară pentru căsătorie. A fost înmormântată cu mari onoruri, la 17 septembrie 1898, la Viena, în Cripta Imperială.
Elisabeta se simţea sufocată în anturajul de la Viena, din care încerca să scape prin călărie, literatură, în special poezii, sau călătorii.
A fost o femeie frumoasă, faima frumuseţii ei ajungând până în Orient. Piesa ei de rezistenţă era părul foarte lung şi frumos, acesta devenind în epocă un etalon de frumuseţe.
Sisi în Banatul de Munte
Fiind o fire melancolică şi o mare iubitoare de natură, împărăteasa se plimba ore întregi prin galerii şi prin împrejurimile staţiunii Băile Herculane, încadrate de Valea Cernei şi de Masivul Domogled, care constituiau un cadru perfect pentru meditaţie şi reverii poetice. Sisi a primit aici şi vizita suveranei Carmen Sylva (Elisabeta, soţia lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen), în anul 1887. Cele două mari iubitoare de artă se plimbau împreună şi au avut discuţii despre poezie, filosofie şi religie. La Marila, împărăteasa Sisi a ajuns de mai multe ori, atrasă de aerul puternic ozonizat de acolo, care era un tratament excelent al acelor vremi pentru bolile pulmonare. În amintirea trecerii sale pe acolo a fost ridicat un monument, ce a fost mutat apoi în faţa Bisericii romano-catolice din Oraviţa, unde se găseşte şi astăzi.
Realizarea statuii împărătesei la Caransebeş
A lăsat o puternică amintire în epocă, în rândul tuturor popoarelor ce formau Imperiul Austro-Ungar. A fost deopotrivă iubită şi admirată, fapt pentru care comunitatea oraşului Caransebeş hotărăşte în anul 1914 să realizeze o statuie a sa. Iniţiativa aparţine asociaţiilor de femei din oraş, respectiv Comunitatea femeilor ortodoxe, Comunitatea femeilor catolice şi Comunitatea femeilor evreieşti. În acest demers s-a implicat şi omul de afaceri Ioan Bibel, proprietarul Carierei de marmură de la Ruschiţa. Acesta a donat materialul necesar realizării statuii.
S-a făcut apel la sculptorul Ianos Horvay, de origine maghiară, pentru a imortaliza imaginea împărătesei Sisi. Acesta şi-a câştigat reputaţia prin realizarea statuii lui Lajos Kossuth, liderul Revoluţiei maghiare din 1848.
Sursele confirmă că statuia împărătesei Sisi a fost definitivată în anul 1916, dar faptul că Primul Război Mondial era în plină desfăşurare amână momentul inaugural. În luna mai a anului 1918, statuia este inaugurată. A fost amplasată lângă Biserica catolică, pe latura dinspre Primăria Caransebeş, în locul în care în prezent se află monumentul dedicat Revoluţiei din 1989. La ceremonia de inaugurare s-au realizat cărţi poştale cu imaginea statuii. Statuia se pare că a fost realizată după un tablou al împărătesei şi respecta întrutotul caracteristicile fizice ale acesteia, având o înălţime de 1,72 metri. Statuia a fost aşezată pe un soclu, tot de marmură, ceea ce o făcea şi mai impunătoare.
La ceremonia de dezvelire a monumentului reginei Elisabeta, din data de 5 mai 1918, a doua zi de Paşti, a fost prezent şi arhiducele Albrecht, ca reprezentant al regelui Carol al IV-lea.
În acelaşi an, 1918, statuia împărătesei Sisi a fost mutată de pe amplasamentul iniţial şi depozitată la sediul fostei Primării a oraşului Caransebeş, date fiind reconfigurările graniţelor ce au avut loc la sfârşitul Primului Război Mondial, iar naţiunea română era în pragul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. După câţiva ani, nu se mai ştia nimic despre statuie, presupunându-se că a fost spartă.
În anul 2000, cu ocazia unor lucrări arheologice, la Bisericuţa de Lemn a Seminarului Teologic „Ioan Popasu” din Caransebeş apar urmele statuii. Fragmentele au intrat în patrimoniul Muzeului Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş.
În prezent statuia este fragmentată în 126 de bucăţi, dar are trei părţi care o fac întregibilă: capul, corpul şi braţul stâng.
Dacian Rancu a ţinut să mai precizeze că, încă de anul trecut, muzeul caransebeşean a luat legătura cu reprezentanţii Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu, în vederea restaurării acestei statui. „Cu sprijinul Consiliului Judeţean Caraş-Severin, sperăm să obţinem banii necesari pentru realizarea acestui obiectiv. Conform ofertei făcute de muzeul din Sibiu, suma la care s-ar ridica restaurarea ar fi de 30.000 de lei, iar operaţiunea ar dura între şase şi opt luni, iar noi dorim să demarăm această acţiune chiar anul acesta”, a mai spus managerul muzeului caransebeşean.
Sonia BERGER