În timpul Bătăliei de la Caransebeş, Armata Austriacă s-ar fi separat în două părţi, iar soldaţii ar fi început să se lupte între ei, din greşeală. Nu există însă dovezi clare care să sugereze că bătălia nu a fost decât o legendă
Povestea începe în 1788, când Imperiul Austriac era în război cu Imperiul Otoman pentru deţinerea controlului asupra fluviului Dunărea. Aproximativ 100.000 de trupe austriace şi-ar fi făcut tabăra în apropiere de Caransebeş. O echipă de soldaţi a fost trimisă să caute inamici din tabăra otomană. Pe drum, aceştia au găsit tabăra unor ţigani care aveau de vânzare ţuică, băutură pe care aceştia au cumpărat-o.
Echipa a adus alcoolul înapoi în tabără şi au început să bea, gălăgia pe care aceştia au făcut-o atrăgând atenţia mai multor soldaţi care au dorit să li se alăture. Echipa nu i-a acceptat însă pe aceştia, începând un conflict care a devenit din ce în ce mai mare. Atunci când băutura a fost confiscată, între soldaţi a început o luptă puternică, iar din mulţime cineva a strigat „Otomanii au ajuns!”.
Prinşi neînarmaţi şi nepregătiţi, majoritatea soldaţilor au fugit. Alţii s-au aşezat în formaţie şi au început să tragă în presupuşii inamici. Aceştia au început să tragă în toţi oamenii din jur, fără să mai stea pe gânduri.
Armata Otomană nu sosise însă în tabăra austriacă, soldaţii turci având să ajungă cu două zile mai târziu şi să descopere 10.000 de soldaţi austrieci morţi sau răniţi. Otomanii au preluat Caransebeşul fără prea mare efort.
Istoricii care consideră că bătălia a fost reală susţin că soldaţii ar fi putut deveni confuzi foarte uşor. În acea perioadă, Armata Imperiului Austriac era compusă din soldaţi care vorbeau germana, maghiara, poloneza şi ceha. Faptul că nu se puteau înţelege între ei ar fi putut crea multă confuzie.
Alţii afirmă că în timp ce soldaţii fugeau, colonelul, care era german, a strigat „Halt!”, cuvânt pe care cei care nu vorbeau germana l-au înţeles ca fiind „Allah!”, fapt ce a întărit ideea că otomanii sosiseră în tabără.
Până în 1831, nimeni nu a ştiut nimic de această bătălie, abia la 40 de ani de la eveniment povestea apărând în „Australian Military Magazine”. Cea mai bună sursă despre Bătălia de la Caransebeş a venit din partea autorului german A. J. Gross-Hoffinger, în cartea „Geschichte Josephs des Zweiten”. Deşi autorul este citat de multe ori când vine vorba de această bătălie, cartea a fost scrisă la 60 de ani de la eveniment.
Sursă: Today I Found