Pe blogul PLECATDEACASĂ.NET, Viorel Iraşcu plasează Biserica Ortodoxă din Glimboca, pe care o asemănă cu Mânăstirea Voroneţ, printre cele 20 de locuri unice în România care trebuie vizitate de turişti. Viorel Ivaşcu a ajuns la această concluzie după ce a analizat reacţiile urmăritorilor săi la cele 1.000 de postări făcute începând cu anul 2008. În acest top, din judeţul Caraş-Severin mai sunt incluse lacul Ochiul Beiului din Munţii Banatului şi Semeringul Bănăţean, calea ferată dintre Oraviţa şi Anina.
Pe pagina oficială a Episcopiei Caransebeşului, se arată că parohia este situată în comuna Glimboca, la 14 km de Caransebeș, pe valea râului Bistra, în direcția capitalei fostei Dacii, Sarmizegetusa (45 km). Etimologic, denumirea aşezării are o origine vechi-slavă. La început, nucleul satului Glimboca de Jos a fost pe locul actualului cimitir, apoi, în perioada 1794-1810, satul s-a extins mult, vatra stabilindu-se unde se găseşte în prezent. Localitatea a făcut parte din Regimentul de Graniţă, Compania a XII-a.
Biserica veche a aparținut satului bătrân Novaci, sau Glimboca de Sus. Ea a fost construită din lemn prin 1725 și acoperită cu șindrilă. După mutarea satului în locul de astăzi, biserica de lemn a fost adusă pe locul cimitirului nou, unde a funcționat până în 1794, când s-a încheiat zidirea actualului lăcaş de cult, din piatră și cărămidă, situat cu aproximativ 200 m spre răsărit. Atunci, biserica cea veche de lemn s-a donat satului Mal, care nu avea biserică. Ulterior, când mălănii au purces la zidirea unei biserici noi, s-a folosit și lemnul bisericii de la Glimboca, drept material de construcție. Locul unde a fost biserica veche a satului bătrân, în dreapta râului Bistra, s-a marcat cu o troiță de lemn, care a fost înlocuită în 1984 cu una nouă, din mozaic și beton. Biserica actuală a fost zidită între anii 1790-1794, în stil baroc, din piatră și cărămidă arsă.
Prima restaurare a bisericii din Glimboca are loc în 1862. A doua reparație s-a făcut la 1911. Astfel, a fost înlocuit iconostasul de cărămidă cu unul din lemn sculptat și aurit, s-a făcut corul din turn, cu grilaj despărțitor din fier forjat, s-a pavat cu marmură treapta altarului, s-au realizat strănile din lemn sculptat, jețurile din biserică și ușile de la intrare. S-a pictat interiorul bisericii și exteriorul ei. Suma lucrării s-a ridicat la 14.000 de coroane. Sfințirea bisericii a fost făcută de Dr. Miron Cristea, Episcopul Caransebeșului, viitorul patriarh. O a treia restaurare a avut loc în iulie-septembrie, anul 1951, constând în spălarea picturii și zugrăvirea în interiorul bisericii de pictorul academic Petru Lazăr, originar din Zlagna și domiciliat în Caransebeș. Această lucrare a costat 300.000 de lei. În anii 1968-1970 a avut loc o amplă lucrare de mărire a bisericii, iar părintele Pavel Luca începe lucrările de consolidare a fundației. Urmează reînnoirea acoperișului, iar la exterior curtea bisericii se împrejmuiește cu gard din fier forjat şi în față se înalță o troiță pictată în frescă cu acoperiș din tablă zincată. Sfințirea a avut loc pe 8 noiembrie 1970 prin Dr. Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului. O ultimă lucrare de reparație a bisericii s-a făcut în 2011-2012 sub coordonarea preotului Sorin Gheorghe Mîțu și cu ajutorul credincioșilor și al autorităților locale. S-a introdus automatizarea clopotelor și iluminatul nocturn al fațadei. Binecuvântarea s-a făcut de către Preasfințitul Lucian, Episcopul Caransebeșului, în anul 2012. Casa parohială se găsește la 300 m de biserică, spre Oțelu Roșu, la strada principală. În anii 1989-1995, pr. Nicolae Rădulescu, cu sprijinul enoriașilor, demolează casa cea veche și construiește actuala casa parohială. În 2008-2010, pr. Sorin Gheorghe Mîțu renovează, cu ajutorul Consiliului și Comitetului Parohial, interiorul și exteriorul casei parohiale ca și o parte din acoperiș.
Biserica este construită în stil baroc, din piatră și din cărămidă. Dimensiunile bisericii sunt 23 x 7,60 x 6,20 m. Pictura interioară, peste 750 mp, și cele 80 de medalioane de la exterior sunt executate în tehnica frescă, în stil neobizantin, de maestrul Iosif M. Vasu din București. În anii următori, până în 1987, s-au adăugat 45 de icoane în mozaic de Murano la exteriorul bisericii. În anii 1995-1997, în timpul păstoririi preotului Nicolae Rădulescu, au loc schimbări în arhitectura bisericii prin adăugarea a două turnuri mai mici și a pridvorului cu pictură în frescă la intrarea dinspre apus. De asemenea s-a continuat împodobirea cu icoane din mozaic de Murano la exterior și ambientarea climatică a interiorului bisericii.
Ştefan ISAC