Mânăstirea Hodoş-Bodrog îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu rânduielile vieţii monahale şi a statului pentru organizarea şi funcţionarea mânăstirilor ortodoxe, conform principiului ora et labora (roagă-te şi munceşte). Rânduiala este cea a vieţii de obşte, din care fac parte aproximativ 25 de vieţuitori: ieromonahi, ierodiaconi, monahi, rasofori şi fraţi.

Pentru pregătirea cultural-religioasă a personalului monahal, conducerea mânăstirii se îngrijeşte ca anual să trimită pentru şcolarizare fraţi care să slujească pe mai departe lui Dumnezeu şi oamenilor. Programul zilnic al slujbelor este cel rânduit vieţii mânăstireşti: cele Şapte Laude, Acatiste, Paraclise, Sfânta Liturghie, precum şi Sfântul Maslu de obşte în fiecare vineri sau la cerere, de câte ori este nevoie.

Zilnic, ieromonahii mânăstirii sunt la dispoziţia credincioşilor care vin şi solicită povăţuire şi asistenţă religioasă. După Sfântul Maslu de obşte din fiecare zi de vineri şi după Sfânta Liturghie din duminici şi sărbători, se fac rugăciuni speciale, molifte şi dezlegări de obşte, pentru toţi credincioşii care vin la mânăstire.

Cu ocazia Hramului mânăstirii, la 14 august, şi în Vinerea Mare, se face procesiunea Drumul Crucii.

După rânduiala slujbelor, călugării se ocupă cu diferite ascultări în gospodărirea mânăstirii: grădinăritul, apicultura, îngrijirea animalelor, croitoria, tâmplăria etc. (Membrii Corului catedral au fost martori oculari şi au vizitat gospodăria mânăstirii, fiind însoţiţi de părintele Gherasim, simţindu-se aici ca într-o adevărată fermă agricolă).

De asemenea, din programul călugărilor nu lipseşte citirea Sfintei Scripturi, a cărţilor ziditoare de suflet, meditaţia şi pravila de rugăciune particulară, preocuparea de căpătâi în viaţa oricărui creştin.

Dovezile care atestă vechimea acestui sfânt aşezământ scot în evidenţă rolul important pe care mânăstirea l-a avut pentru întărirea credinţei ortodoxe, pentru înviorarea vieţii morale a credincioşilor şi pentru menţinerea trează a conştiinţei naţionale.

Mânăstirea Hodoş-Bodrog poate fi considerată lăsată în mod providenţial de Dumnezeu pe aceste meleaguri, la graniţa de vest a ţării noastre româneşti. Că este o dovadă a continuităţii noastre daco-romane pe locurile acestea, ne stau mărturie cărămizile romane din care este făcută biserica veche, însemnate cu sigiliul Legiunii a V-a Macedonica, şi că este o dovadă a unităţii noastre de credinţă cu românii din Banat, Transilvania, Ţara Românească şi Moldova, mărturie stă stilul triconic al bisericii, legat de misionarismul monahal al Europei de Sud-Est, din a doua jumătate a secolului al XIV-lea.

În încheiere, putem spune că Mânăstirea Hodoş-Bodrog a fost un puternic grănicer, care a apărat şi va continua să apere frumoasa noastră ţară românească de tot ceea ce este împotriva învăţăturii noastre ortodoxe bimilenare, de tot ceea ce ar putea să dăuneze vieţii morale a credincioşilor săi, putând fi socotită, totodată, un mesager al credinţei şi trăirii noastre româneşti. (Va urma)