În noaptea sfântă de-Nviere,

S-aude clopotul bătând,

Chemând la reconciliere

Creştini cu rugăciunea-n gând.

Miroase-a smirnă şi tămâie,

Topite-n suflet de ermit,

Pe drum se văd lumini ce suie,

Ducând călugării la schit.

Din policandrele-nflorite,

Revarsă-arome liliacul,

Privighetorile gătite

Se-ntrec la rampă cu brotacul.

Călugărul parcă descântă,

În ritmul unui imn solemn,

Transmite-o simfonie sfântă,

Ritmată-n toaca lui de lemn.

Credinţa-n suflet şi Natura

Se împletesc la unison,

Şi simţi cum se destramă ura,

Ca-ntr-o baladă de Villon.

O voce-adâncă şi blajină,

Rostită de un sfânt păstor,

,,Veniţi cu toţi, luaţi Lumină!”,

Ne dă speranţe tuturor.

Şi-ntreg văzduhul se aprinde,

În sfânt locaşul maiestuos,

Şi ca un fulger se întinde,

Că a-nviat Iisus Hristos…

Nicolae NICOLAE