Sfânta Mânăstire Suceviţa (1581-1601)
Prima ctitorie a familiei Movileştilor, care a precedat actualul complex mânăstiresc, a fost o biserică mai modestă, datând din preajma anului 1581. În timpul domniei lui Petru Şchiopul (1582-1591), fraţii Movilă, ajungând sfetnicii voievodului şi având o situaţie economică prosperă, încep construirea unei mânăstiri de amploare. Prima clădire a ansamblului a fost biserica zidită între anii 1582-1584.
Situată în satul cu acelaşi nume, pe valea pârâului Suceviţa, la o distanţă de 18 km sud-vest de oraşul Rădăuţi, Mânăstirea Suceviţa a fost zidită în ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, cu cheltuiala întregii familii de boieri Movilă, dintre care Ieremia a domnit în scaunul Moldovei între anii 1595-1606. După venirea pe tronul Moldovei, în 1595, Ieremia Movilă adaugă bisericii două pridvoraşe, amplasate la intrarea în biserică pe laturile de nord şi sud, zidurile şi turnurile de incintă, care conferă mânăstirii înfăţişarea de cetate medievală, o casă domnească, ale cărei ruine se mai văd pe latura de nord a complexului, precum şi chilii pentru călugări.
Tot în timpul domniei lui Ieremia Movilă se pictează biserica în interior şi exterior. Biserica cu hramul ,,Învierea Domnului” este construită în stilul arhitecturii moldoveneşti, stil consolidat în timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, care este de fapt o îmbinare armonioasă a elementelor de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici din lemn, din Moldova. O trăsătură caracteristică a picturii de la Suceviţa este înclinată spre naraţiune, configurând cicluri complete din vieţile unor sfinţi cum sunt Sf. Pahomie, Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Mucenic Gheorghe, Viaţa lui Moise etc., prezentate cu scop educativ. Ştiinţa şi măiestria pictorilor se descifrează cu deosebire în abordarea perspectivelor studiate, a spaţiului artistic postbizantin din această zonă a Europei.
Pictura, realizată în frească, a fost executată de doi pictori moldoveni, Ioan Zugravul şi fratele său Sofronie, şi se păstrează în forma originală. Programul iconografic al picturii interioare şi exterioare respectă tradiţia constituită în prima jumătate a secolului al XVI-lea – epoca lui Petru Rareş –, dar introduce şi unele teme noi, cu caracter teologico-dogmatic, cum este scena din conca naosului, reprezentând imnul liturgic ,,Unul Născut…” şi alte reprezentări ale Sfintei Treimi.
Tabloul votiv, reprezentând întreaga familie a lui Ieremia Movilă, se desfăşoară în partea stângă a uşii naosului, în partea opusă a uşii aflându-se al doilea tablou votiv, cu Mitropolitul Gheorghe Movilă, iniţiatorul construcţiei bisericii, precum şi cu tatăl fraţilor Movilă, Ioan Movilă, fost logofăt, călugărit la bătrâneţe cu numele de Ioanichie. Pictura naosului reprezintă ,,Viaţa Mântuitorului Iisus Hristos – minunile şi patimile”.
Pictura exterioară a Mânăstirii Suceviţa este cea mai bine păstrată din grupul bisericilor moldoveneşti cu pictură exterioară, singura care-şi păstrează latura de nord, unde este reprezentată scena ,,Scara virtuţilor”, cea mai impresionată, prin amploarea şi contrastul dintre ordinea îngerilor şi haosul iadului.
În această scenă este redată lupta dintre bine şi rău, încercarea omului de a păşi spre perfecţiune, pentru a-şi redobândi chipul pierdut prin căderea în păcat. (Va urma)
Pagină realizată de Ştefan ISAC
