Grecia Centrală
Este cea de-a treia regiune a Greciei. Această parte este una dintre cele mai vaste ale ţării, întinzându-se de la Marea Egee în est, până la Marea Ionică în vest. La sud este mărginită de Golful Saronic şi Golful Corint, iar la nord de Tessalia. Grecia Centrală este în cea mai mare parte o regiune muntoasă dominată de culmile Masivelor Giona, Agrafa, Tzmfristos, Vardusia, Parnasos şi Iţi. Printre munţi curg râurile Sperchios, Acheloos, Kifissos, Asopos şi Mornos, care udă numeroasele mici câmpii şi văi fertile. Se întâlnesc, de asemenea, şi lacuri, dintre care cele mai mari sunt Trichonis şi Amvrakia în vest, iar în răsăritul Greciei, Iliki. Clima nu este pretutindeni uniformă, ea fiind mediteraneană la ţărmul mării, şi continentală, cu ierni aspre şi veri plăcute, răcoroase, în interiorul ţării şi în zonele muntoase.
Principalele produse ale Greciei Centrale sunt uleiul de măsline, vinul, bumbacul, cerealele, orezul şi tutunul. În regiunile muntoase s-a dezvoltat, de asemenea, şi creşterea animalelor. Bogăţia minerală a regiunii o constituie minele de plumb şi de zinc de la Lavrio, bauxită din Masivul Parnasos şi din Munţii Giona, carierele de marmură de la Pendeli. Grecia Centrală este leagănul vechii civilizaţii greceşti. De fapt, istoria începe pe locurile unde mai târziu se vor dezvolta cele mai importante oraşe ale lumii antice – Atena, Teba, Delfi.
Regiunea a fost la fel de prosperă şi în epoca bizantină, când oraşe ca Teba au fost centre industriale şi comerciale renumite. În timpul ocupaţiei turceşti, Grecia Centrală, împreună cu Peloponezul, a jucat un rol important în lupta pentru independenţă, deoarece revoluţionarii greci se puteau ascunde în munţi, de unde îşi hărţuiau cu uşurinţă inamicul.
Nafpaktos. Aflat la numai 13 km de Antirion, Nafpaktos este un oraş cu deschidere la mare, cunoscut şi sub numele de Lepant. În golful său a avut loc celebra bătălie navală (1571) care a pus capăt supremaţiei navale turceşti în răsăritul Mediteranei. Cele două mici forturi construite de către veneţieni pe fiecare parte a portului erau cândva unite cu lanţ, pentru mai buna adăpostire a navelor. După plecarea veneţienilor, în 1700, Nafpaktos a devenit un cuib de piraţi, până la eliberarea de sub jugul otoman. Nafpaktos prezintă un interes deosebit pentru turişti. Castelul de basm de pe vârful colinei este construit de veneţieni pe temelii pelasgiene (1400 î.Hr.). Zidurile au fost amenajate de-a lungul secolelor de către micenieni, romani, bizantini, veneţieni şi turci.
Mesolonghi. Micul oraş eroic din vestul Greciei este situat pe malurile unei lagune mari, în provincia Etoloacarnania. În anul 1826, în timpul Războiului de Independenţă, lumea întreagă a fost impresionată de eroismul locuitorilor săi, care, epuizaţi de un asediu îndelungat, au încercat să deschidă un pasaj care să treacă dincolo de liniile turceşti şi egiptene. Puţini au fost cei ce au scăpat cu viaţă şi, în memoria celor ce au pierit în cursul acestei tentative eroice, la Mesolonghi se comemorează în fiecare an Marele Exod. Numele Mesolonghi aduce, de asemenea, în memorie sfârşitul tragic al Lordului Byron şi al altor filoeleni ce şi-au pierdut viaţa în acest colţ de pământ grecesc. ( Va urma )
Pagină realizată de Ştefan ISAC
