Colaborarea frăţească dintre cei doi oameni de seamă ai Bisericii româneşti din Transilvania, Miron Cristea şi Filaret Musta, a început odată cu sinodul întrunit în Caransebeş la 4 decembrie 1909, sinod care l-a ales cu 31 de voturi pe protosincelul Dr. Elie Miron Cristea, asesor consistorial în Sibiu, ca episcop al Caransebeşului. Şedinţa de alegere a fost prezidată de arhimandritul Filaret Musta, mandatat să conducă alegerea de către mitropolitul Ioan Meţianu.

În urma alegerii şi confirmării, marţi, a treia zi de Paşti, la 3 mai 1910, în catedrala din Sibiu a fost hirotonit întru episcop Miron Cristea, oraşul Caransebeş trimiţând la acest eveniment pe arhimandritul Filaret Musta, care a făcut parte din soborul ce a slujit la slujba Sfintei Liturghii.

Vineri, 6 mai, la trei zile după hirotonie, Miron Cristea a plecat spre Caransebeş. În Timişoara a fost aşteptat de arhimandritul Filaret Musta şi protopopul Dr. Traian Putici din Timişoara, cei care l-au condus spre Caransebeş.

Ceremonia de instalare a avut loc Duminică, 25 aprilie/8 mai 1910. Arhimandritul Filaret Musta, în calitate de mandatar al mitropolitului de la Sibiu, a condus desfăşurarea instalării. Diaconul Dr. Vasile Stan, profesor la Teologia sibiană, a citit Actul de întărire al regelui Franţ Iosef şi Gramata arhiepiscopească de învestire, apoi vicarul episcopal Filaret Musta l-a invitat pe Miron Cristea să-şi ocupe scaunul arhieresc. Din acest moment, drumul celor doi oameni ai Bisericii a fost unul comun, drumul slujirii neobosite a Bisericii din Banat.

Alături de episcopul Miron, vicarul Filaret Musta a participat la sfinţiri de biserici, de edificii şcolare, la serbări ale asociaţiilor româneşti din eparhie, la evenimente naţionale şi la alte manifestări de credinţă şi cultură românească. În perioadele când episcopul Cristea lipsea din Caransebeş, toată conducerea episcopiei era lăsată în grija neobositului Filaret Musta. Arhiva Episcopiei Caransebeşului conţine câteva din scrisorile episcopului către vicarul său, trimise în timpul plecărilor episcopului, scrisori din care reiese buna colaborare şi încrederea reciprocă. Acestea sunt scrise pe un ton familiar şi întotdeauna semnate cu cuvintele: Vă doresc tot binele, Miron – episcop.

Evenimentele petrecute în anul 1918 şi dorinţa de izbândă a luptei naţionale îi arată pe cei doi oameni ai Bisericii uniţi în cuget şi simţire românească. Discursurile ţinute cu diverse ocazii credincioşilor stau mărturie pentru aceasta. Este foarte cunoscută şi contribuţia episcopului Miron Cristea la realizarea Marii Uniri, dar toate demersurile şi lupta pentru realizarea unităţii naţionale s-au făcut cu mult timp înainte, sprijinul principal fiind oferit de părintele Filaret.

După alegerea întru mitropolit primat, Miron Cristea a venit la fosta sa reşedinţă pentru a-şi lua rămas bun de la credincioşii din eparhia Caransebeşului. La sărbătoarea Naşterii Domnului din anul 1919, mitropolitul Miron Cristea a slujit Sfânta Liturghie în Catedrala Sfântul Gheorghe din Caransebeş, alături de arhiereul Filaret Musta, cel care i-a însoţit paşii în cei aproape 10 ani cât a ocupat scaunul vlădicesc al Caransebeşului. În ziua de 28 decembrie 1918/10 ianuarie 1920 a participat la Şedinţa consistorială a Senatului bisericesc şi, într-o cuvântare, a vorbit despre evenimentele petrecute în cursul păstoririi sale la Caransebeş, mulţumind şi vrednicului colaborator şi vicar Filaret Musta. În numele clerului şi al credincioşilor din Episcopia Caransebeşului, Filaret Musta a mulţumit mitropolitului pentru vrednica păstorire de la Caransebeş şi i-a cerut ca şi pe viitor să sprijine eparhia Banatului Montan. Astfel, cuvântul de primire la Caransebeş, dar şi cuvântarea ce a însoţit plecarea la Bucureşti a ierarhului Miron Cristea, au fost onorate de cel mai statornic om al Episcopiei Caransebeşului, arhimandritul Filaret Musta.

Chiar dacă Miron Cristea a ajuns la Bucureşti, legăturile spirituale dintre cei doi luminători ai Bisericii au continuat. Hirotonia întru arhiereu, la 82 de ani, a vrednicului Filaret Musta a fost primită cu dragoste şi bucurie la Bucureşti. Felicitările mitropolitului primat Miron, de după liturghia hirotoniei din 5 octombrie 1921, arătau că arhiereul Filaret a fost întotdeauna un model de profesor şi conştiincios servitor al Bisericii şi al neamului.

În toate drumurile făcute la Bucureşti, Miron Cristea l-a găzduit, ca pe un vechi prieten, pe bătrânul şi înţeleptul arhiereu de la Caransebeş.

În telegrama trimisă la înmormântarea vrednicului de pomenire arhiereu Filaret Musta, întâmplată la 14 octombrie 1930, Patriarhul Miron scria într-o telegramă: ,,Dumnezeu să odihnească în pace sufletul părintelui nostru Musta”. L-a considerat până la sfârşit un adevărat părinte al bănăţenilor. A şi fost aşa! Filaret Musta, vreme de 61 de ani, a slujit Episcopia Caransebeşului. În discursul de hirotonie întru arhiereu, a mărturisit: ,,…În întreaga mea viaţă am căutat să-mi împlinesc datorinţele mele legate de posturile ce mi s-au încredinţat de Biserică”. Si întru această deviză, a dragostei de Biserică, a trecut la cele veşnice.

Credem cu tărie că legătura dragostei frăţeşti şi conlucrarea apropiată dintre Miron Cristea şi Filaret Musta au rodit belşug pentru credincioşii din Banat, şi încă mai rodeşte. Şi astăzi păşim prin locurile unde au muncit ei odinioară, iar lucrul acesta ne dă tăria de a duce mai departe destinele Bisericii. Să purtăm viu în sufletele noastre exemplul lor de muncă şi dăruire pentru Biserica lui Hristos.

† Lucian

Episcopul Caransebeşului