Istoria ne prezintă oameni şi fapte din trecut. A reconstitui faptele care au fost e întotdeauna foarte greu, pentru că ne-au rămas din ele doar frânturi, povestiri care, adesea, spun prea puţin, informaţii care nu ne oferă cât am dori să ştim; însă a reconstitui viaţa oamenilor e încă şi mai greu. Desigur, personalitatea unui om e măsura faptelor sale. Aşadar, în rândurile de mai jos, aş vrea să spun cum un om simplu, provenit dintr-o familie de oameni simpli, gospodari, a reuşit, cu credinţă în Dumnezeu, cu curaj şi cu dragoste de ţară, să lupte pentru a-şi apăra glia strămoşească, în cel de-al Doilea Război Mondial.
Declanşarea celei de a doua conflagraţii mondiale a condus la agravarea situaţiei internaţionale a României. Înfrângerea Franţei a silit ţara noastră, rămasă fără niciun aliat, să îşi modifice politica externă. Totuşi, era prea târziu: în vara anului 1940, România a fost nevoită să cedeze importante părţi din teritoriul naţional – Basarabia, nordul Bucovinei, ţinutul Herţei, nordul Transilvaniei şi sudul Dobrogei. Cu speranţa de a redobândi aceste teritorii, România intră, alături de Germania, în război împotriva U.R.S.S.
Acest război, care a adus României multă durere, sărăcie şi milioane de jertfe umane, s-a resimţit şi în comuna Bolvaşniţa, unde, în timpul acestui război, au murit 15 tineri şi au rămas trei invalizi. Din fericire, din acest sângeros război, s-au mai întors acasă câţiva eroi, care mai sunt şi astăzi în viaţă, unul dintre ei fiind Ion Turnea, zis Ion Arsu.
Am fost bucuros să constat că unul dintre eroii cu care, noi, locuitorii din Bolvaşniţa, ne mândrim, este Ion Turnea. Deşi este în vârstă, în prezent având 93 de ani, am îndrăznit să realizez un dialog cu acest om minunat.
Din cele spuse de domnia-sa, e drept, cu greutate, am reuşit să-mi dau seama de grelele încercări la care l-a supus viaţa. S-a născut în anul 1917, în comuna Bolvaşniţa, judeţul Caraş-Severin. A urmat 7 clase primare şi gimnaziale, la şcoala din localitatea natală, unde l-a avut ca învăţător pe preotul Ioan Munteanu (preotul satului), dascăl care a educat copiii satului în perioada 1916-1936. După satisfacerea serviciului militar este încorporat în Regimentul 96 Infanterie Caransebeş, fiind apoi mobilizat pentru participarea la războiul anti-sovietic pe care Armata Română a fost nevoită să-l accepte, fiind aliată cu Germania. Luptă cu vitejie pe fronturile din Crimeea, Caucaz, până la Marea Neagră. Depăşind greutăţile războiului, cu nădejdea în Dumnezeu, reuşeşte să scape cu viaţă, fără să fie rănit.
La începutul anului 1942 este luat prizonier în Crimeea de către Armata Sovietică, şi, împreună cu alţi prizonieri germani şi de alte naţionalităţi, a fost trimis la Celiabinsk, iar de aici, în îndepărtata şi geroasa Siberie. Aici, tânărul Ion Turnea a petrecut o perioadă de mai bine de 6 ani (18 februarie 1942 – 3 iunie 1948).
Fiind de profesie zidar, a fost recrutat pentru a munci în construcţii ca zidar, ducând, astfel, o viaţă ceva mai bună decât a celorlalţi ce nu aveau vreo meserie care să fie de folos Comandamentului Armatei Sovietice. A avut colegi de prizonierat care i-au devenit apoi prieteni buni – pe „Pătru din Caransebeş” şi pe ,,Pătru de la Târnova”, cu care a întreţinut bune relaţii până nu demult.
Perioada de prizonierat, cei şase ani petrecuţi departe de familie, i-a întărit convingerea că binele va învinge până la urmă. S-a adaptat condiţiilor grele de muncă, a învăţat limba rusă, a muncit cinstit şi Dumnezeu i-a răsplătit munca. Înapoindu-se acasă, şi-a dus viaţa după aceleaşi principii alături de concetăţenii săi, iar Statul i-a acordat o binemeritată pensie. Uica Ion este un model de perseverenţă, de muncă cinstită, corectă, iar locuitorii Bolvaşniţei se mândresc cu el.
Prof. Petru-Florin TURNEA
Articol realizat după un film făcut la Bolvaşniţa, în data de 31 august 2010, de către un amator
