În data de 15 octombrie, la Glimboca şi Oţelu Roşu s-a desfăşurat Festivalul folcloric omagial închinat celor doi mari coregrafi – Afilon Laţcu şi Ion Muntean. La cimitirul din Glimboca, preotul paroh – de faţă fiind familiile celor doi răposaţi, colegi de breaslă şi cetăţeni din comună – a săvârşit o slujbă de pomenire. În aceeaşi zi, la ora 17, în sala de spectacole a Casei de Cultură din Oţelu Roşu s-a desfăşurat spectacolul omagial. Pentru început, s-a pus întrebarea: Cine nu i-a cunoscut pe Afilon Laţcu şi pe Ion Muntean? În orice loc vei fi în România sau în Europa, cineva se găseşte să-ţi spună: Afilon şi Muntean? Păi cum să nu-i ştiu!
Ion Muntean s-a născut la 26 aprilie 1941, în comuna Glimboca. Şcoala şi liceul le-a urmat la Oţelu Roşu, iar Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport la Timişoara, unde s-a întreţinut singur, din banii câştigaţi făcând dans popular. Întreaga viaţă şi-a închinat-o atât muncii depuse la catedră, ca profesor, cât şi dansului popular. A crescut şi a format dansatori şi echipe de dans popular la diferite şcoli şi licee din Reşiţa şi din judeţ, deci şi din Oţelu Roşu. S-a stins din viaţă cu gândul că ,,mai are multe de făcut pe lumea asta”, în anul 2005, pe 10 septembrie.
Afilon Laţcu s-a născut tot în comuna Glimboca, la 23 martie 1941, fiind dansator profesionist la Ansamblul ,,Doina Banatului” din Caransebeş, coregraf şi autor al unor volume de folclor coregrafic. A fost un om memorabil, o legendă despre care se vorbea de pe Valea Bistrei şi până la marginile Europei. Zâmbetul şugubăţ şi nasul ,,gingaş”, legănat de paşii poşovăicii şi încărcat cu lapte de prună, au trasat un drum de stele presărat cu mărgăritarele jocului adus de pe ogaşele Văii Bistrei şi Caraşului. Răpus de cancer în plină maturitate creatoare, Afilon s-a dus puţin în lumea fără dor şi fără suferinţă la 8 martie 1988.
A vorbi despre aceşti giganţi ai dansului popular al acestor meleaguri, meleag ce a dat neamului românesc nume de rezonanţă, este o datorie de onoare. Astăzi se cuvine să ne închinăm în faţa celor care, de secole, au purtat acest har divin. Lor, marilor modelatori ai sufletului nostru, marilor doinitori, marilor instrumentişti, bunilor păstrători şi purtători ai jocului, precum şi marilor creatori de frumos, să le închinăm gândul nostru curat şi pur, să-i iubim mereu, oriunde s-ar afla ei, căci sunt de-a pururi în dragostea şi trăirea noastră.
Dintre coregrafii urmaşi ai celor doi, şi care azi încă activează, i-am putea aminti aici pe Dumitru Dragomir din Armeniş, pe Simion Dragalina din Bolvaşniţa, ori pe Anca Codruţ de la Grădinari.
În memoria celor doi mari coregrafi s-au prezentat în spectacol Ansamblul ,,Semenicul” din Reşiţa, dirijor Petrică Viţa, cu soliştii vocali prof. Elena Cozâltea şi Ramona Viţa, Ansamblul ,,Datina” al Sindicatului din Învăţământ al judeţului Caraş-Severin, cu solistul vocal Petrică Popovici şi soliştii instrumentişti familia Ion şi Adrian Constantin, instructorii – Semenica Laţcu şi Ioan Ghiaur, coregrafia Octavian Peptănar, Ansamblul ,,Iedera” al gazdelor, cu soliştii vocali Crăciun Pârvu, Trandafir Gavriloni, solişti instrumentişti Constantin Marcel Vodă, Tudor Andrei jr., coregrafia Avram Boţa, conducerea muzicală Tudor Andrei jr. Prezentarea spectacolului – Dan Liuţ de la TV Banat. La reuşita spectacolului şi-au adus contribuţia, ca sponsori, firmele Căvărănţana, Gospodarul, Gică Oşanu, precum şi Cantina de ajutor social Oţelu Roşu.
Dormiţi în pace, legănaţi pe paşi de dans, dragi prieteni!
Ştefan ISAC
