Revelionul
E noaptea ultimului an,
Ca un semnal de bun augur,
Ce-ţi dă de veste mai uman,
C-a doua zi vei fi mahmur.
Băutura
E-o otravă – unii zic –
Ce ucide-ncet, intim…
Treaba lor, nu-i contrazic,
Că nici noi nu ne grăbim.
Neînţelegere
La crâşmăriţă, mai de-o parte,
I-am spus aşa, mai mult la şagă,
Să-mi dea şi mie-o ,,jumătate”,
Dar n-a-nţeles şi-a dat-o-ntreagă.
După Revelion
Izbutind s-ajung acasă,
Mort de beat, să vezi idee:
Pân’ la urmă-am dat de casă,
Însă nu am dat de cheie.
Unui chefliu – Epitaf
S-a stins discret, ca un martir,
Scăpat de chin şi supărări,
Şi-a fost condus la cimitir,
Cum îi plăcea: pe trei cărări.
În noaptea de Revelion – cu invitaţi
Meseni sătui de vin, mâncare,
Priveau programul pe Atlas,
Iar noi priveam pe la covoare,
Ca să vedem ce-a mai rămas.
Unui amator de pahar – Epitaf
Sfârşindu-şi opera măreaţă,
Aicea doarme pe vecie
Un om ce-a gâlgâit în viaţă
Vreo trei butoaie de tărie.
Ilustrată dintr-o gară
Pe-o bancă-n gara plicticoasă,
Dormea adânc un om, odată,
Şi-o damigeană pântecoasă
Stătea ca o nevinovată.
De la cârciumă
Venind târziu, ,,îmbălsămat”,
De unde-a fost cu nişte-amici,
Cânta cu glas tărăgănat:
Pocnind din boi pe lângă bici!
Generozitate
Băui aseară-un vin de boabă,
Şi-aş fi venit acasă beat,
Dar un crâşmar, ce om de treabă!,
Mi l-a servit mai diluat.
La Revelion
Nedumerirea este mare,
De-aceea-ntreb, cu drept temei:
De ce plecăm pe o cărare,
Şi înapoi venim pe trei?
Nedumerirea chefliului
Se miră şi-astăzi de urmări,
Nedumerit şi făr-un şfanţ:
Cum, toate cele trei cărări,
Se întânesc taman în şanţ?
Unui amic de pahar
De-o lună zace la gripaţi,
Şi doar cu ceai îşi duce-amarul;
Amicii sunt îngrijoraţi,
Dar mai cu seamă cârciumarul.
Vinurile româneşti
Din vinul nostru de altoi –
Recunoscut şi-apreciat –,
Se poate bea din orice soi,
Chiar şi din cel falsificat.
Ilustrată de la cârciumă
În miros şi gălăgie,
Unul stă proptit în prag,
Altul merge-ntr-o bujie,
Iar ţânţarii în zig-zag.
De la birt
Aseară-n birt băui o Grasă,
Cu nişte-amici cinstind hazardul,
Şi am ajuns pe brânci acasă,
Că mi se terminase gardul.
Unui chefliu
Popa-l supără, bag sama,
Dându-i vin în linguriţă,
Şi de-atunci când intră-n cramă,
Iese numai când e criţă.
Conjugală
Fir-ar el al dracului!
Ce-am păţit, să nu vă spui:
De la ziua nu-ştiu-cui,
Mi-a venit aseară cui!
Dorinţă
Trei zile-ntr-una-aş vrea să beau
(Cum spune Dante în ,,Infern”),
Trei zile beat aş vrea să stau,
Să mă trezesc în alt guvern!…