Dialog cu poeta şi disidenta Doina Cornea

Doina Cornea este un opozant marcant al regimului comunist din ţara noastră. Pentru mine a fost o mare onoare şi, desigur, am simţit o deosebită plăcere să pot dialoga cu domnia-sa. Are o voce blândă, e mereu optimistă şi sigur nu face parte din categoria dezamăgiţilor, cu toate necazurile de care a avut parte. Nu sunt zgârcit, şi de aceea doresc să vă împărtăşesc bucuria trăită prin discuţia cu doamna Doina Cornea.

• Credeţi, stimată doamnă Doina Cornea, că în fiecare dintre noi există un luptător, sau sunt şi unii oameni predestinaţi pasivităţii?

• Nu există predestinaţi pasivităţii. Există doar voinţa omului de a nu trăi degeaba, de a face ceva pentru colectivitate, de a răspândi nişte idei. Dacă stăm pasiv şi ,,dormim”, ne degradăm. Lucrurile bune se învaţă în familie, la şcoală, sau aşa ar trebui. Din păcate, în şcoală se învaţă prea puţin în această direcţie. Poate de aceea societatea românească se află într-o degradare morală şi spirituală, în primul rând datorită învăţământului. Învăţământul comunist nu forma oameni, îi instruia, e adevărat, li se ,,băgau” în cap cunoştinţe, dar nimic care să îi formeze spiritual ca fiinţe umane, ca să trăiască pentru un anumit proiect de viaţă, într-un anumit ideal. Să nu ne îngustăm orizontul cunoaşterii, ci, dimpotrivă, să ne lărgim existenţa interioară. Să nu devenim mai mărunţi, mai mici, mai degradaţi. Astfel, omul de cultură la noi a fost înlocuit cu activistul. Omul religios – înlocuit cu un ideeolog. Religia înlocuită de ideologie. Degradarea e peste tot în lume, însă la noi e accentuată. Oamenii, în general, din toată lumea, cred în putinţa lor de a progresa, de a înainta spiritual, de a deveni într-adevăr nişte fiinţe care să se situeze pe o treaptă mai înaltă.

• Fiind de religie greco-catolică, credeţi că şi Biserica Ortodoxă a avut la vremea respectivă vreo vină în suprimarea acestui cult, sau doar regimul comunist?

• Lumea a fost manipulată, mulţi oameni au fost de slabă calitate. Mulţi, sub teroare, au renunţat la religia lor. Când treci la altă religie de bunăvoie, e altceva. Securitatea a făcut ca mulţi să-şi calce demnitatea, datorită propriei lor neputinţe. Au fost familii terorizate şi n-au avut tăria să reziste. Vina mare este a regimului comunist, a Securităţii, şi, într-un fel, a Bisericii Ortodoxe, care a consimţit. Patriarhul Nicodin a preferat să moară, dar n-a vrut ca Biserica Ortodoxă să fie sub partidul comunist. Au fost şi ortodocşi care s-au comportat foarte demn, au sfârşit ca şi episcopii noştri greco-catolici, cu domiciliu forţat, prin mânăstiri, şi apoi mureau nu se ştia de ce. Aşa a murit şi ultimul Patriah necomunist. Din păcate, Biserica Ortodoxă a fost trecută prin filtrul comunismului, supusă partidului. Am cunoscut oameni demni şi din rândul ortodocşilor. Unul dintre ei este Înalt Prea Sfinţitul Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, care şi-a recunoscut vina imediat după 1990, spunând că a colaborat cu Securitatea. A recunoscut acest fapt nesilit de nimeni. Eu îl amintesc ori de câte ori am prilejul, pentru că este un adevărat păstor în mijlocul turmei sale. Oamenii de seamă, episcopii noştri, sunt de fapt ai ţării, ai tuturor. Ei au dat dovadă de demnitate şi rămân pilde pentru noi.

• Părintele Todea v-a fost îndrumător spiritual, ,,Cardinalul iubit”, cum l-a numit Papa Ioan Paul al II-lea, care a îngenunchiat în faţa cardinalului. Cum l-aţi descrie pe omul Alexandru Todea? (s-a născut în 5 iunie 1912, la Teleac, judeţul Mureş, şi a murit la 22 mai 2002, la Reghin)

• A fost un OM de neînfrânt, avea o forţă spirituală extraordinară. A stat mulţi ani în închisoare, fizic l-au călcat în picioare, însă moral avea verticalitate. Rămâne în conştiinţa mea ca un model. Oameni ca el ar trebui să fie cinstiţi de tot neamul nostru.

• Între 1982 şi 1989 aţi difuzat 31 de proteste şi texte la Radio ,,Europa Liberă”. Azi după atâţia ani, privind peste umăr, ce spuneţi, a meritat?

• Da, bineînţeles că a meritat. Niciodată, nicio clipă nu-mi trece prin minte să zic că nu a meritat. În primul rând, a meritat deoarece au fost câţiva oameni în ţară cărora le-am dat efectiv speranţă. Afirm acest lucru fiindcă, după 1990, au venit la mine şi mi-au spus: ,,Doamnă, vă mulţumim că ne-aţi dat nădejde!” Că majoritatea românilor n-au recepţionat nimic din textele mele, e o altă problemă. Dacă la doi oameni, sau chiar şi unei persoane, prin cele 31 de texte, le-am dat o fărâmă de speranţă, eu zi că a meritat. Apoi, a meritat şi pentru mine, pentru că aceşti ani de luptă m-au format. Eu m-am format în aceşti ani şi în continuare mă formez. În fiecare zi, un om are ce învăţa şi forma. Dacă o persoană a învăţat din experienţa mea, e bine! Chiar dacă nimeni n-ar fi învăţat nimic, eu am învăţat multe.

• Ce ar trebui neapărat să facă un OM într-o zi, în fiecare zi?

• În general, să-şi propună să rămână el însuşi de dimineaţă până seara. Să nu-şi trădeze propriile aspiraţii, însă trebuie să le ai, acele aspiraţii. În al doilea rând, avem obligaţia ca în fiecare zi să năzuim să devenim fiinţe umane şi să ne ridicăm spiritual. Dacă în fiecare zi facem un lucru bun, putem să dormim liniştiţi. Făcând un lucru bun, facem un serviciu altora şi, implicit, şi nouă.

• Sunteţi gravată în conştiinţa mea ca o adevărată luptătoare, de aceea vă întreb: ce este un patriot?

• Patriot este cel ce îşi respectă şi cinsteşte valorile neamului.
• Aţi fost ameninţată, jignită, şi chiar aţi fost bătută… A venit cineva la dumneavoastră să-şi ceară iertare?

• Nu, n-a venit nimeni, şi nici n-am aşteptat să vină cineva să-şi ceară iertare. Dimpotrivă, după 1990 m-au făcut mincinoasă. Unii au spus că nu m-au bătut. Eu nu am cum să dovedesc, acum că m-au bătut. Am avut certificat medical, în care era scris că am vânătăi, toate leziunile pe care mi le-au provocat. Însă nu ştiu unde e acest certificat, cred totuşi că mai am o copie. Am trimis atunci un text la Radio ,,Europa Liberă”. Din păcate, unii oameni uită şi preferă să arunce cu pietre, e mult mai uşor. Dar asta e!

• Doina Cornea s-a născut în 30 mai 1929, la Braşov; + Este poetă şi disidentă

anticomunistă; + A fost asistentă universitară; + În 1983 a fost destituită de la Universitatea din Cluj-Napoca şi supusă unor anchete, interogatorii, bătăi, ameninţări. Apoi, a fost arestată, practice, la domiciliu, până la 21 decembrie 1989; + După 22 decembrie 1989, a fost cooptată în Consiliul Naţional al FSN, organism din care şi-a dat demisia la 23 ianuarie 1990.

• Volume publicate: ,,Liberte?” (Ed. Criterion, Paris, 1990); ,,Libertate?” (Ed

Humanitas, Bucureşti, 1991); ,,Scrisori deschise şi alte texte” (Ed. Dacia, Cluj, 1991); ,,Faţa nevăzută a lucrurilor” (Ed. Dacia, Cluj, 1999); ,,La face cachee des choses” (Ed. Du Felin, Paris, 2000); ,,Traduceri” (Ed. Dacia, Cluj, 2000).

A primit un mare număr de distincţii, titluri şi premii, dintre care cele mai

importante sunt: Premiul ,,Thorolf Rafto” (Norvegia, 1989), Doctor Honoris Causa al Universităţii Libere din Bruxelles (1989), Legiunea de Onoare în grad de Ofiţer (Franţa, 2000), Ordinul ,,Steaua României” în grad de Mare Cruce (2000).

A consemnat

Adalbert GYURIS